Sorloth, acest Kennet Andersson
Învie amintiri urâte. La alt nivel, cu fotbaliști mai modești. Dar cu mai multă atenție puteam învinge Norvegia. Este primul meci bun din preliminarii al naționalei antrenate de Contra

37-63. Nu este scorul. Totuși. Dar așa arăta raportul posesiei la finalul primei reprize a meciului România-Norvegia. Știm, posesia nu este totul. De-aia cîștiga tot Barcelona pe vremea lui Pep. Dar o posesie inferioară nu este neapărat ceva umilitor dacă știi să îți exploatezi inteligent momentele în care ai mingea. Să maximizezi puținele șanse.
Au făcut asta tricolorii monocolori ai lui Contra? Mai degrabă nu, cele două ocazii ale lui Mitriță din minutele 15 și 45 sunt operă personală, nu fructul efortului colectiv. Și dacă ne propunem un exercițiu de sinceritate, hai să spunem că timp de 45 de minute n-am jucat nici mai bine, nici mai rău decât ne așteptam. Poate chiar un pic mai bine ținând cont că fundașii centrali Nedelcearu și Rus s-au descurcat mai mult decât decent, că Stanciu știe ce este o pasă filtrantă, că Răzvan Marin chiar rezervă este totuși un jucător al Ajaxului. Și că o motoretă turbo jet ca Mitriță poate destabiliza o apărare de uriași. Dar să nu anticipăm.
Laolaltă copii și adulți așteptam renașterea de după pauză. Conform rețetei deja cunoscute. Și n-a fost penalty la Bancu, dacă este să fim corecți. Și trebuie să fim, că la șmecherii nu ne întrece nimeni. Vezi încă o dată scamatoria cu cei 30.000 de copii. Excitat, dar nu și concentrat, Pușcaș a bătut prost și a făcut dreptate, anulând bucuria puerilă a lui Contra, consumată de la acordarea loviturii de pedeapsă. Selecționerul văzuse deja mingea în plasă, la fel cum îl vede fotbalist de națională pe Anton.
Golul lui Mitriță, din nou după o acțiune în care a reușit nu doar să dribleze și să șuteze, ci și să recupereze mingea aruncată de Jarstein, deci în care a făcut absolut totul, golul lui Mitriță ziceam a fost o demonstrație de talent pur și balistică aplicată în fotbal. Mingea șutată de el a găsit plasa laterală a porții, descriind înainte de a se odihni acolo o curbă perfectă.
Golul lui Sorloth, după o greșeală a fundașilor centrali, și deprinderile atletice, nu fotbalistice, ale lui Florin Andone au anulat efortul colectiv. Avem un atacant care vede poarta de fotbal cât poarta de hochei, ăsta e adevărul. Altfel, echipa a vrut, a muncit, s-a dăruit, a jucat chiar la sacrificiu. A fost cel mai bun meci pe care putea să îl producă această națională a României. De unde și părerea de rău.