Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Hai să invităm copiii și la meciul cu Suedia!

Am fost câțiva la început. Nu că ăsta ar fi un merit și nu pentru că suntem mai deștepți. Nici vorbă. Poate un pic mai lucizi și mai bănuitori din fire. Am fost câțiva cei care am reacționat negativ încă […]

...

Sorloth, acest Kennet Andersson

37-63. Nu este scorul. Totuși. Dar așa arăta raportul posesiei la finalul primei reprize a meciului România-Norvegia. Știm, posesia nu este totul. De-aia cîștiga tot Barcelona pe vremea lui Pep. Dar o posesie inferioară nu este neapărat ceva umilitor dacă […]

...

Decarul, pătrarul și cinciarul

Să mai spună cineva că în fotbalul românesc nu este promovată dezbaterea! Serios. Ați observat cu câtă patimă s-a discutat despre misiunea pe pământ a posesorului tricoului cu numărul 10? Tema decarului echipei naționale a coagulat energii și a diseminat […]

...

Se au ca câinii

La vedere, lucrurile merg bine. Dinamo a rezistat în derbyul cu FCSB, a avut momente bune și, cu un pic de noroc/echilibru, putea obține victoria împotriva unei echipe mai valoroase. Dușan Uhrin a adus liniștea izvorâtă nu din huzurul comun, […]

...

Își face FRF ambiția cu Craiova?

Oameni care nu cunosc transpirația muncii pe teren și nici mirosul vestiarului. Plastic exprimată, aceasta este părerea lui Sorin Cârțu despre cei care conduc Federația Română de Fotbal. Chiar poetic exprimată aș zice, fără nicio ironie. Dar supărarea lui Cârțu […]

...

DDD. Denisa Dedu în Danemarca

Victoria CSM-ului la Esbjerg a fost filmul de autor al Denisei. Portarul care până duminică după-amiază nu evoluase niciodată în Liga Campionilor. Asta apropo despre cum știm să ne creștem tinerii sportivi

Permalink to DDD. Denisa Dedu în Danemarca
luni, 7 octombrie 2019, 4:31

Dincolo de interminabila discuție despre sursa banilor și destinația lor. Sau nu dincolo, ci tocmai în miezul acesteia. După sezoane întregi de răsfăț (dezmăț?) financiar, CSM București a început noul sezon cu un lot ajustat. Vorbim desigur despre echipa de handbal feminin, entitate a marelui club bucureștean bugetat de Primăria Generală a Bucureștiului. Prin comparație cu celelalte secții, formația la care sunt legitimate dar (încă) nu joacă Cristina Neagu și Nora Mork a suferit cel mai puțin. Ca de obicei și peste tot în lume, austeritatea este susținută de cei săraci, nu de bogați.

Personajul principal
Așa stând lucrurile, eram curioși să vedem cum arată această nouă versiune a CSM-ului în primul meci din Liga Campionilor, contra danezelor de la Esbjerg. O formație decentă în Europa, nu una dintre marile forțe, ca Gyor sau Rostov. Jucătoarele noastre – putem spune așa la propriu, nu doar la figurat, de vreme ce noi le plătim – au câștigat cu 24-22 după o partidă pe care au condus-o de la un capăt la altul, rezistând tentativelor de revenire ale gazdelor. Personajul principal al întâlnirii din Danemarca a fost însă Denisa Dedu. Portarul. Mai mult decât la fotbal, apărătorul buturilor la handbal poate juca un rol imens în stabilirea rezultatului final. Este o banalitate pentru cunoscătorii acestui sport, dar una care trebuie amintită spectatorilor ocazionali.

În căutarea noii identități
La handbal, ca și la fotbal, atunci când portarul este de departe cel mai bun jucător înseamnă că este o problemă cu echipa. Ori cu apărarea, care se dovedește vulnerabilă, ori cu atacul neproductiv. Sau și cu una, și cu cealaltă. Aflată în căutarea unei noi identități, acest CSM a suferit la Esbjerg în primul rând din cauza absenței Cristinei Neagu. Și a cvasiabsenței Crinei Pintea, diminuată fizic de contractarea unui virus. Vă dați seama cum ar arăta CSM cu Cristina Neagu, Nora Mork și Crina Pintea în splendoarea forțelor lor? Deoarece refacerea Norei Mork este improbabilă, iar revenirea Cristinei se tot amână, este cazul să ne mulțumim deocamdată cu randamentul constant bun al Andreei Lekici, cu munca brută a Draganei Cvijic, cu aportul defensiv al Linneei Torstenson ori cu energia nesfârșită a lui Carmen Martin.

42%!
Dar acestea nu sunt arme suficiente să câștigi un meci de Champions League, fie el și cu Esbjerg. Și atunci intră în scenă Denisa Dedu. Nicio legătură cu Alexandru Dedu, președintele federației. Ca să fie clar. Prestația excepțională a Denisei este ilustrată și de puternicul impact emoțional al fostei jucătoare a Coronei Brașov și a lui Siofok, și de statistică. Procentajul de 42% mingi apărate, printre care și trei aruncări de la 7 metri, este excepțional, dar nu exprimă decât parțial felul în care Denisa și-a ținut în viață echipa. Voința și inspirația ei au funcționat impecabil mai ales în momentele grele. Așa recunoști fibra de campion, nu la festivaluri cu adversari de carton.

Primul meci în Liga Campionilor!
Cu riscul să provoc zâmbete în rândul specialiștilor, aș zice că Denisa este, la cei 25 de ani ai ei, un amestec foarte reușit de Luminița Huțupan și Paula Ungureanu la vârste chiar mai coapte. Curajoasă, atentă, cu reflexe naturale, Denisa a transmis grupului determinarea ei aproape materială. Iar dacă afli că ea a fost la primul meci în cea mai importantă competiție europeană, nu poți decât să caști ochii mari și să te miri. Mă gândesc că aici, prin încrederea pe care i-a acordat-o Denisei, are un rol și Adrian Vasile, noul antrenor al CSM-ului. Înlocuitorul suedezului Tomas Ryde mi s-a părut un om care știe ce are de făcut. Echilibrat și oportun în intervenții, obligat să vorbească în engleză la time-out-uri din cauza componenței de Turn Babel a lotului, Vasile poate fi alternativa la soluția tip alibi a antrenorului străin.

Ryde, un Daum cu mingea mică
Acum, după plecarea apaticului Ryde, neregretată și parcă neresimțită de jucătoare, ba parcă dimpotrivă, un CSM antrenat de un român și cu un lot cu mai multe românce decât în sezoanele în care se întorceau banii cu lopata poate fi demonstrația că se poate și altfel. Nu prin fluturarea stindardului naționalismului, nici declarând război mercenariatului, ci apelând natural la resursele proprii. Asta ar ajuta implicit și naționala, care, apropo, este în continuare sub comanda lui Ryde. Care Ryde îmi amintește, și nu pentru că este străin, de Christoph Daum. Uite-așa! Prilej pentru neîmpăcații fani ai neamțului să ne transmită alte și alte complimente.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Bibicul (51 comentarii)  •  7 octombrie 2019, 19:12

Si cine sa vina antrenor la nationala? Tadici? Pera? Asa ati facut si cu Daum si au ajuns unii sa il regrete acum! Joaca jucatoarele si nu antrenorul. Sporturile de echipa de astazi impun jucatori/jucatoare care sa si gandeasca pe teren nu sa execute mecanic ce le dicteaza antrenorul. Pentru ca tot vorbim de antrenori, dupa ce CT, seful vostru a atacat inca din anii 2000 antrenorii de atunci ai lotului de gimnastica, acuzandu-i de dictatura, ne este mai bine cu un antrenor get-beget roman? Se vaita si acum,la 3 ani, de noul cod de punctaj.

Vali (43 comentarii)  •  8 octombrie 2019, 7:06

Cu Daum nu a avut nimeni,nimic.Daca era antrenor și avea rezultate,era bine mersi si acum selecționer.Nu era voie să fie criticat? De unde treaba asta? Oare un director tehnic de talia lui Radu Voina si un antrenor gen Adrian Vasile nu ar rezolva problema?Merita incercat,dar se vrea?

Bibicul (51 comentarii)  •  8 octombrie 2019, 10:51

@Vali: Oricine poate si trebuie sa fie criticat daca nu are rezultate. Orice antrenor impreuna cu echipa! La fel, daca are rezultate, laudele trebuie sa fie pe masura. Radu Voina a mai fost la nationala. Cea mai rusinoasa infrangere cu Franta. Un accident veti spune. Adrian Vasile sa confirme cu CSM (ce lot are!). Nu este in regula sa se sparga totul in capul unui antrenor. Antrenorii de la copii si juniori, antrenorii de la cluburi, Federatia nu au nicio vina daca nationala merge prost?Sau merit in caz de succese?

victor L (249 comentarii)  •  8 octombrie 2019, 15:27

Doar acum ati descoperit-o pe Denisa Dedu? Eu am vazut-o aparind la fel de bine si in meciuri la europene ori mondiale, nu mai retin. La fel cum sint atrasi fluturii de lampa, la fel sint "atrasi" unii jurnalisti doar de virfuri: nu sa le laude, ci sa se lustruiasca, ori sa le terfeleasca.

Comentează