Viva Zapata!
Nu Emiliano, mexicanul care a condus revoluția, ci Duvan, columbianul care l-a persecutat pe Vlad Chiricheș în Serie A. Măcar știm cum stăm. Și stăm rău înainte de Norvegia și de Suedia

Trebuie să fii foarte pasionat de fotbal ca să îți propui să urmărești un meci Sassuolo-Atalanta. Ori să ai fantezii stranii, dublate eventual de un interes la pariuri. Dacă ești selecționerul naționalei României treaba se schimbă fundamental. Conform fișei postului ai datoria să-l vezi la lucru pe Vlad Chiricheș, căpitanul reprezentativei.
Călăii lui Vlad
Sunt convins că și dacă nu a urmărit partida cu pricina în direct, Cosmin Contra a recuperat imaginile importante. Rar ți-e dat să vezi așa ceva! Există rezumate consistente din care înțelegi cam ce s-a întâmplat pe stadionul din Modena, acolo unde Atalanta a câștigat cu 4-1 în fața celor de la Sassuolo. Ca să n-o mai lungim, a fost o execuție sumară, cu toate golurile formației vizitatoare înscrise în primele 35 de minute. Călăii de serviciu, Papu Gomez și Duvan Zapata. Victimă direct sau colateral, dar mereu prezent în calea ridicolului, bravul nostru căpitan. Vlad Chiricheș.
Să râzi? Să plângi?
„Distrat, nesigur, greoi” este caracterizarea livrată de Corriere dello Sport. Blânzi ziariștii din Roma, asta că tot ne plângem că ni-i persecută străinii pe „băieți”. Dar oamenii care lucrează la prestigiosul cotidian sportiv au surprins câte ceva din inefabilul jocului românului. Și n-aș zice neapărat distrat, mai degrabă absent/defazat și în același timp panicat. Nesigur și greoi, da, treceau Zapata și Gomez pe lângă el și pe lângă colegii lui din apărare ca expresul prin Gara Ciulnița.
Alte elemente neamintite de Corriere? Erori de poziționare, simț de anticipație a fazei atrofiat, lipsă de viteză, detentă deficitară, acroșaj așișjderea. Nici nu știi cum să mai reacționezi când vezi așa ceva. Să râzi? Fiindcă a fost și comic. Dar e cinic să te bucuri de necazul lui Vlad. Să te întristezi atunci, gândindu-te că vin peste noi meciurile cu Norvegia și cu Suedia, iar scandinavii au prostul obicei să nu țină cont că joacă pe teren străin?
Prețul tristeții și al depresiei
Dar de ce să ne întristăm, dragi microbiști? Căci am avut impresia nu o dată că suferim noi mai mult decât ei. De ce să intrăm în depresie dacă Vlad Chiricheș cîștigă la Sassuolo 1,7 milioane de euro pe sezon, salariu net?
Cum să fii trist și angoasat când îți intră în cont aproape 33.000 de euro săptămânal? Nu-i așa că viața e suportabilă și după ce te faci de râs cu Zapata și cu Gomez, dacă tu ai venit net în 7 zile cât un profesor român în doi ani? Și îi rog frumos pe cei care de-abia așteaptă să pună melodia despre sacrificiile fotbaliștilor să nu o pună. Nici pe aia cu invidia.
Că au mai muncit, au mai învățat și și-au mai sacrificat și alții tinerețea. Cu deosebirea că au ales altceva. Bravo lui Chiricheș că aparține acestui sistem care răsplătește regește mediocritatea! Dar măcar să avem voie să îi spunem pe nume fără să primim pseudo-lecții despre lume și viață.
6 ani pierduți
O să avem timp să ne mai lamentăm până la meciurile cu Norvegia și cu Suedia. Să ne îngrijorăm pentru eclipsa de formă a lui Pușcaș ori să sperăm că Ianis începe să se integreze la Genk. În calitatea lui de căpitan al naționalei, adică omul destinat să aducă echilibru și să impună autoritate, mai ales profesională, Chiricheș ar trebui să fie primul care să se revolte pentru felul în care își târâie cariera de atâția ani. Pentru că, paradoxal, el este acum un fotbalist incomparabil mai slab decât cel care pleca de la Steaua acum 6 ani. Timp în care a strâns nici 60 de meciuri în tricoul lui Tottenham și Napoli.
Credeți că îi va spune cineva lucrurile acestea? Un om de fotbal, un prieten? Sau că va fi Contra acela care va încerca să îl trezească? Credeți așa ceva? În cazul acesta credeți și în Moș Crăciun, ceea ce e foarte bine. Viiin sărbătorile, viiin sărbătorile! Acuși, acuși se împodobește Bucureștiul cu beculețe colorate și cu noi în clasament după Spania, Norvegia și Suedia.