Dumnezeu ne califică!
Aceasta este părerea lui Dragoș Grigore. Dacă tot nu depinde de noi, de ce ne mai agităm? De ce discutăm despre valoarea jucătorilor și a selecționerului?

Miroase a tămâie în fotbalul românesc mai ceva ca în naosul Catedralei Mântuirii Neamului. Preoți de ocazie cădelnițează și cântă imnuri religioase în cantonamentele unde jucătorii par a fi pregătiți pentru meciul cu dracii dresați mental coaching de Scaraoțchi. Pe lângă stadioanele și centrele de pregătire de la noi se vând la kilogram smerenia și pocăința. Sau ceva care seamănă cu acestea, căci bănuiala noastră e că se practică un trafic intens cu surogate. Or fi auzit credincioșii ăștia mai mult sau mai puțin bărboși de farisei? Dar de fățărnicie?
Comunicatorul
Ultimul pe lista dreptcredincioșilor, ultimul, dar nu cel din urmă, Dr. Grigore. Dragoș Grigore, nu Doctor Grigore. Omul a vorbit imediat după succesul răsunător al lui Ludogoreț, echipa lui, în fața rușilor de la ȚSKA Moscova. Scor 5-1 pentru campioana Bulgariei. Și este foarte bine că a vorbit. Un om care comunică, orice ar fi el – fotbalist, medic, agricultor, savant – este de preferat celor care practică tăcerea. Cu o persoană care cuvântează poți fi sau nu de acord, ai o punte de legătură. Până aici e bine. Iar faptul că Grigore a făcut parte din apărarea echipei care a dat 5 și a primit un singur gol de la ȚSKA îi dă cu atât mai mult dreptul să aibă o opinie. Mai ales că în ultimele evoluții la națională și la echipa de club a fost veriga slabă a apărării.
Unitate în diversitate
În intervenția de la DigiSport, stoperul lui Ludogoreț și al naționalei s-a simțit dator să îi ia apărarea lui Cosmin Contra. Ceea ce este și frumos, și profitabil. Dacă îți lauzi și îți aperi selecționerul, îți procuri un cec în alb de la acesta. Despre unitate mai vorbește Dr. Grigore, ca alternativă la dezbinarea care i se pare că ar domni în fotbalul nostru.
„Ar trebui să fim cu toții mai uniți. Și dacă vine un jucător care nu joacă un meci, două, trei, ar trebui să fie susținut. Nu mi se pare normal cum se procedează atât cu jucătorii, cât și cu antrenorul echipei naționale. Tot timpul s-au căutat denigrarea și defectele. Ar trebui susținut mai mult. Rezultatele nu pot veni peste noapte. Cei din staff-ul actual dau totul ca echipa națională să aibă rezultate foarte bune. Și până la urmă e important ce facem noi în teren, poate fi oricine antrenor.”
Chiar oricine?
Ei, să nu exagerăm, nu chiar oricine poate fi antrenorul naționalei! Asta mi se pare că nu i-ar plăcea nici lui Contra, să fie confundat cu oricine. Cosmin, de exemplu, este tentat să se joace de-a Cholo Simeone, deci nu de-a oricine. Dar să revenim. Chiar având altă părere, să respectăm părerea lui Grigore că s-a sărit peste pragul bunului-simț cu criticile. Și poate că din punctul lui de vedere nici nu greșește. Când ești direct vizat, impactul observațiilor negative este incomparabil mai mare.
Apelul la Divinitate
Până aici, omul a fost cât se poate de echilibrat și, aflat în fața monitorului de la computer, mai că îți vine să aplauzi. A intervenit ceva însă spre finalul intervenției. Ceva despre care vorbeam mai devreme. Fiorul mistic. Obsedantul apel la Divinitate, aceea care ar trebui să rezolve inclusiv ecuația calificării la Euro 2020. Grigore promite implicare 110%. Matematic nu este posibil, ideal ar fi 100%. Dar merge și asta ca metaforă.
Adaugă apoi Grigore că doar Dumnezeu decide dacă ne calificăm sau nu. Hmm! La ce bun atunci antrenamentele, cantonamentele, dragă Dragoș? Ce folos toate sacrificiile, să stai separat de familie, să duci în general o viață de privațiuni? Ce folos dacă El hotărăște peste capul nostru? Hai să medităm la aceste întrebări, încercând să separăm religia de religia muncii și biserica de terenul de fotbal! Ne-ar prinde bine tuturor, inclusiv popilor nehirotoniți din Berceni. Că nu e în regulă să amestecăm ofsaidul cu mântuirea sufletului.