Războiul lui Daniil 

Ce se mai întâmplă, dragă, pe la US Open după ce potopul s-a abătut contra Simonei? Păi, ce să se întîmple, un rus se luptă cu toată lumea!

Ați observat că după ieșirea rapidă a Simonei Halep din turneu ne-am pierdut interesul pentru US Open. Audiențele și așa nu extraordinare pe care le fac transmisiunile Eurosport de la Flushing Meadows au căzut ca bursa newyorkeză la criza din 2008. Unii dintre noi continuăm să privim meciurile de la ultimul Grand Slam al anului, dar este limpede că starea de emoție și implicarea s-au dus pe apa sâmbetei. Sâmbătă am sperat cumva că Sorana Cîrstea o va răzbuna pe Simona. Americanca Taylor Townsend nu a iertat și a demonstrat încă o dată că își aplică neabătută lecția. Serviciu-voleu, serviciu-voleu, exasperant, obsedant. Deși prevenită, nici Sorana nu a găsit antidotul.

Campion la Cincinnati și al revoltei

În spatele eliminării Simonei și a celorlalți români din turneu – ați băgat de seamă că reculul dublului Tecău-Rojer, favoriți 5, dar învinși în primul tur, de-abia mai face obiectul unor știri marginale – întrecerea continuă la New York. Și dacă tot nu s-au născut copiii minune care să zdruncine ierarhiile, nu la băieți, cel puțin, avem scandaluri. Acestea chiar sunt autentice, nu ca asaltul cu săbii de carton al reprezentanților next-gen! Vezi isprăvile recente ale lui Dominic Thiem și Stefanos Tsitsipas, care au părăsit întrecerea din primul tur. Să revenim însă. De departe campion la capitolul revoltă/fluierat în templul yankeu al tenisului, omul cu prenume de pustnic pravoslavnic. Rusul Daniil Medvedev. Unul dintre cei mai în formă jucători ai sezonului în curs, 23 de ani, numărul 5 în ierarhia ATP, recent finalist la Montreal și câștigător la Cincinnati.

Băiat liniștit până mai ieri, dovadă că aparențele înșală, Daniil a izbucnit prima dată la meciul contra spaniolului Feliciano Lopez, repetând la scară redusă isprava după partida din optimi, câștigată și aceasta, cu germanul Koepfer. La întâlnirea cu ibericul, Medvedev a smuls prosopul din mâna unui copil de mingi, apoi a aruncat racheta, pare-se în direcția arbitrului de scaun. Căruia i-a arătat, hoțește ce-i drept, și degetul mijlociu. Spectacolul însă a venit la scurtul interviu de pe teren, de la final. Când Medvedev a înfruntat și a provocat publicul.

Electricitatea negativă

„Singurul lucru pe care îl pot spune acum este că energia pe care mi-o dați acum îmi va fi suficientă pentru următoarele 5 meciuri. Cu cât mă huiduiți mai mult, cu atât voi câștiga mai mult!”, le-a aruncat rusul celor din tribună, iar lumea a reacționat previzibil, întețind fluierăturile și huiduielile. A nuanțat, dar a reluat teoria energiei pe care o extrage din ostilitate și după confruntarea cu Koepfer. Într-un alt cor de fluierături, a evocat forța electrică a asistenței, din care continuă să se hrănească. Bineînțeles că „electricienii” din tribună nu au gustat ironiile, mai ales că, să ne amintim, acțiunea se petrece la New York, America. Adică într-un spațiu în care corectitudinea politică e religie. Sau ține loc de religie. Cu armele de foc ar fi o problemă minoră pe acolo, prin State, dar ne abatem de la subiect.

Terapie cu curaj

Nu vorbele lui Medvedev sunt amendabile, ci gesturile lui. Iar pentru acestea, va plăti. Totuși, într-un univers dominat de ipocrizie, cum este tenisul, în care exercițiul de a spune ce gândești, de a vorbi liber în general este un delict (suspendarea arbitrului argentinian Damian Steiner este exemplul perfect), intervențiile campionului de la Cincinnati pot avea efect terapeutic. Ironic, discursul lui nu a trecut niciodată de granițele decenței. Trebuie să ai ceva curaj să lupți cu antipatia publicului de pe „Arthur Ashe” și „Louis Armstrong”. Și să te mai și hrănești cu ea. Habar n-am cum va evolua Medvedev în viitor, dacă va evolua, va stagna ori va involua. Dar mi se pare că circuitul are nevoie de oameni care să dinamiteze tabuurile unui sistem în care constrângerile sunt pe măsura banilor vehiculați.

Constrângerile Raiului

Carlos Ramos nu mai are voie să arbitreze surorile Williams fiindcă a aplicat regulamentul la finala din 2018 și a făcut-o să plângă pe Serena. Damian Steiner a observat că deja a devenit o problemă folosirea abuzivă a prosopului de către jucători și a fost concediat. Daniil Medvedev a spus că se hrănește cu energia negativă a publicului, deci este pasibil de tăierea limbii ăleia obraznice. Sigur că moda de a ridica degetul arătător preluată și de scumpul nostru Nole la finalul meciului pierdut cu Wawrinka nu este o soluție în demersul recâștigării libertății mentale a sportivilor. Dar nici elogiul insipid despre muncă al lui Nadal nu mi se pare o cale.