Auff, nu Gauff!

Să sperăm că putem face deosebirea dintre un meci simplu și unul pe care ți-l faci așa

Terenul numărul 1, tribune pline la meciul Simona Halep-Cori Gauff. Partida dinainte dintre Serena Williams și Carla Suarez Navarro păruse doar matineul întâlnirii de gală.

Asta ca dovadă că lumea mai vrea și altceva decât campioni care sfidează vârsta și care nu se predau niciodată. Cori, noua senzație a tenisului, atrage și umple arenele. Iar dacă dincolo de fileu se află Simona Halep, o jucătoare care și-a construit excelența printr-o voință supranaturală, prin muncă, dar nu numai, rețeta este asigurată.

Rețeta unui meci de calitate, unul în care surpriza absolută a turneului de la Wimbledon, adolescenta americancă Gauff, avea de rezolvat probleme mai grele decât până acum. Asta în fața unui fost număr unu mondial care nu este însă o „fostă” ca Venus. Nici o jucătoare liniară precum Polona Hercog.

Prevenită de isprăvile lui Cori, Simona a jucat exact ce trebuie. Solid, îngrijit, fără cadouri adversarei. Suficient de agresiv și condimentând cu lovituri care au făcut-o faimoasă. În general, Simona a respirat acea autoritate a campionului care nu este dispus la concesii. O atitudine tonică și proprie unei mari jucătoare. Acea atitudine care i-a lipsit la Roland Garros în fața Amandei Anisimova. Altă adolescentă plecată la vânătoare de vedete.

A fost un meci scurt acest simetric Halep-Gauff 6-3, 6-3. Sunt bune, reconfortante și chiar odihnitoare aceste victorii. Pentru Simona în primul rând, dar și pentru inima suporterilor. A fost calmă, echilibrată și sigură pe ea, tăind chirurgical elanul lui Cori. În sport, una dintre cele mai periculoase stări este să îți fie milă de adversar. Urmează chinezoaica Shuai Zhang în „sferturi”, teoretic o adversară mai accesibilă. Mai important este că Simona pare să se fi împrietenit cu iarba londoneză. Și cu ea însăși.