O zecime din România e tânără!
Naționala U21 între vorbe mari, exerciții toxice și posibile metode de însănătoșire

Statisticile confirmă trăirile, senzațiile, emoțiile. Prezența României la Euro U21 i-a ținut pe români în fața televizoarelor. Din exterior, pentru națiuni cu fotbal mare, această formă de simpatie necondiționată ar putea părea demnă de o cauză mai bună. Dar doar din exterior? Nu vi se pare, acum, la rece (vorba vine), că ne-am lăsat purtați cam departe de valul entuziasmului?
Un paradox
Înainte să încercăm a descifra resorturile atracției românilor pentru naționala U21, să recapitulăm audiențele prezentate de postul național, deținătorul drepturilor TV pentru partidele Europeanului de tineret. Recordul a fost stabilit, cumva paradoxal, la întâlnirea Franța-România 0-0, cu 2.577.000 de telespectatori. Mai mult decât la semifinala Germania-România 4-2, cu 2.493.000 de telespectatori. În mod normal, interesul pentru semifinală, care pe care contra deținătoarei titlului, ultimul pas spre actul final al competiției, ar fi trebuit să atragă un public mai numeros decât ultimul meci al grupei.
Fie el și cu Franța, în condițiile în care eram ca și calificați și se anticipa un egal de salon. În plus, partidele amintite s-au disputat în zile din cursul săptămânii, luni cu Franța, joi cu Germania, deci nu se poate invoca nici disponibilitatea mărită a publicului în weekend. Putem intui că a contat ora întâlnirii cu francezii (singura jucată de ai noștri la 22) și amănuntul că interesul crescuse exponențial după șocul cu Anglia. Iar meciul cu Germania ni se părea doar o prelungire a acestuia. Un galop spre inevitabila finală.
Trotinete, Tour de France, Houellebecq. Și fotbal
Dincolo de toate interpretările, sentimentul reconfortant a fost acela al regăsirii demnității de suporter al unei naționale române prin acești tineri fotbaliști. Exercițiul cel mai sincer, cel mai curat a venit de la oameni care nu se uită neam la fotbal. De la tineri corporatiști amatori de trotinete, snooker și Tour de France până la doamne și domnișoare pe care le vezi mai degrabă chinuindu-se să citească în metrou „Serotonină”, ultimul roman al lui Michel Houellebecq, această competiție de nișă, care nici măcar nu face parte din calendarul oficial UEFA și FIFA, a adunat în în fața televizoarelor în mod constant peste o zecime din totalul populației României. Enorm! Și nu a fost o asistență neutră, contemplativă. Dimpotrivă.
Vorbele mari și alte aluviuni
Reziduurile acestui Euro U21 sunt vorbele mari care au tocit performanța sportivă. Epitete repetate obsedant venite din exteriorul naționalei, dar și din interior. Din afară, este explicabil. Penuria de eroi și de povești frumoase predispune la exagerări. Din interior, bravul căpitan Ionuț Radu, „motivatorul” autodeclarat al echipei, interpretul discursurilor motivaționale, mi s-a părut de la un punct încolo propagatorul unui anumit tip de stridență verbală, de exercițiu actoricesc nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Or, noi i-am îndrăgit necondiționat tocmai pentru naturalețea comportării lor, pentru inteligența, bunul simț și modestia sinceră ilustrate cu fiecare apariție.
Dincolo de aluviuni pseudoliterare au mai alterat impresia de aer proaspăt și acele imagini, selfie-uri sau poze de grup, în care interlopi cu acte apăreau alături de câțiva jucători și de gât cu Mirel Rădoi și/sau Cosmin Contra. Era mai mult decât o alăturare întâmplătoare, cum încerca să explice Răzvan Burleanu. Aici, la anturaj, mai trebuie umblat, domnul președinte. Dacă nu la cauze, adică un exercițiu de delimitare, de igienizare, măcar la impresia artistică. Așa, pentru neofiți ca noi.
Transferurile SF
Ultimul of pe lista personală a îndoielilor de suporter al acestei echipe naționale ar fi caruselul transferurilor imaginare. Ianis este plimbat pe la Barcelona și pe la Bayern, asta când nu a ajuns deja la Sevilla, pe Pușcaș se bat marile cluburi din Peninsulă, Nedelcearu și el este ca și cumpărat de Roma, Pașcanu, rulat până acum doar Leicester Under 23, și-a câștigat respectul marilor cluburi din Premier League, iar în cazul lui Tudor Băluță City, United, Chelsea și Arsenal se flagelează că nu au luat fața lui Brighton. Se vehiculează sume amețitoare și destinații aristocrate. Este un exercițiu toxic. Pentru ei și pentru noi.
Un exercițiu sănătos ar fi ca selecționerul așa-zisei naționale mari să urgenteze integrarea jucătorilor de la U21. Băluță, Ianis și Pușcaș sunt deja acolo, ar fi natural să urmeze fundașii centrali, apoi Cicâldău, poate Florin Ștefan și Florinel Coman. Cei care îndeamnă la prudență sunt adversarii cei mai mari ai naționalei, nu Suedia și Norvegia.