Prea cald
Germania a fost mai bună, România ne-a dat senzația că este mai bună.

Dar tinerii aceștia antrenați de Rădoi merită admirația noastră pentru că ne-au arătat altceva
Pauză de hidratare. Avem nevoie. Ne este cald, avem gura uscată, nu și ochii. Tristețea ca și bucuria nu sunt stări de confort, nu sunt instalații de aer condiționat care funcționează silențios. Pe stadionul Renato Dall’Arra s-au petrecut lucruri ciudate timp de 45 de minute. Mă rog, pentru cine nu i-a văzut jucând pe băieții lui Rădoi e ciudat. România a dominat Germania o repriză. A dictat ritmul, și-a impus stilul. Pe tabelă a fost 2-1 și uluitor Tah, căpitanul nemților, un fundaș cotat la 40 de milioane de euro, părea un băiat descins liga noastră județeană.
Secvență de fotbal. Denis Man primește cadou o minge de la un fundaș german, dar tratează superficial momentul. Adversarii recuperează pentru moment, apoi Tudor Băluță pierde ușor și urmează contraatacul. Pașcanu și Nedelcearu îl tatonează pe Amiri, ba chiar se feresc cumva din calea lui. Șutul la firul ierbii nu este violent, dar exploatează plonjonul tardiv al lui Ionuț Radu, cel care fusese pe punctul să scape mingea printre picioare și la acțiunea de mai devreme a lui Oztunali. Eficiență și oportunism de esență germană.
Altă secvență de fotbal consumată la 5 minute distanță. România nu cade după gol, face posesie. Ianis este mai rapid cu o fracțiune de secundă față de Baumgartl, care îl lovește îl busculează. Mingea ajunge totuși la Pușcaș, care trimite în bara din stânga lui Nubel. Jucătorii noștri reclamă intervenția fundașului german, arbitrul Orel Grinfeld cere VAR, iar sistemul de supraveghere video confirmă penaltyul. Bătut destul de ezitant de Pușcaș, dar este gooool. 1-1. Și imediat 2-1 la capătul unei centrări imponderabile a lui Ivan, urmată de lovitura de cap a lui Pușcaș care nu îi dă aer pentgru plonjon lui Nubel. Putere de luptă și tărie de caracter tipice românilor. Nu sună frumos, mai ales că este și adevărat?
Acesta este un pseudo-film al meciului. Fazele descrise mai înainte sintetizează prima jumătate a semifinalei Germania-România. O parte stăpânită de naționala noastră. Scenariu basculat în repriza secundă, când elevii lui Stefan Kuntz au intrat în meci hrănindu-se cu siguranța că aparțin unui fotbal mare. Sigur, declicul a fost greșeala lui Ianis, care a provocat penaltyul din care Germania a egalat. Iar Waldschmidt pare într-adevăr urmașul lui Rummenigge, Voller, Klinsmann și cine mai vrem noi. Căderea fizică a echipei noastre a fost atât de dureroasă că parcă simțeam crampele musculare ale lui Pușcaș.
Oamenii din tribune respiră în ritmul echipei și transmit energie. Este nevoie de aer proaspăt, de luciditate. Dar nu mai putem, trebuie să acceptăm că nemții sunt mai puternici. Bravo, băieți, vă așteptăm să creșteți și mai mari!