Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Revolta 

În sfârșit, un semn de nesupunere. Grecul Stefanos Tsitsipas s-a săturat de dictatura așa numitului Big Four și anunță revoluția la Wimbledon 2019

Permalink to Revolta 
marți, 18 iunie 2019, 4:21

Dar va fi urmat Stefanos de colegii de generație în tentativa de a curma nesfârșitele domnii ale lui Roger Federer, Rafa Nadal și Novak Djokovici? Căci Andy Murray, al patrulea membru al clubului, este cvasi-retras. Și oricum nu a fost la nivelul celorlalți.

„Acești băieți”
Ce mesaj transmite Tsitsipas? Că nu este timp de pierdut. Și că aparține unei generații cuminți, prea cuminți, pe care o acuză de lipsă de curaj. Posibil și de prea multă comoditate. „Unii nu vor să-și asume această responsabilitate de a merge mai departe și de a-i învinge pe acești băieți”. Simpatic Stefanos, „acești băieți” sunt oamenii care au stăpânit tenisul în ultimii aproape 20 de ani. Domnia lor, admirată mulți ani de o lume întreagă, transportată în legendă, cântată în ode, s-a transformat în ultima vreme într-o dictatură perpetuă.

Toamna patriarhilor 
Asta cu dictaturile perpetue trimite la literatura latino-americană. Garcia Marquez sau Carlos Fuentes dacă mai trăiau puteau scrie a doua oară „Toamna patriarhului” și „Moartea lui Artemio Cruz”, cu Roger și Rafa în rolurile bătrânilor comandanți supremi care nu se mai dădeau duși, arogându-și eternitatea. Cum e posibil? Simplu. La fel ca în romane, în viața de zi cu zi nu doar eroii înșiși, ci și mulți cetățeni obișnuiți doresc perpetuarea dictaturii. Foarte multora le-ar plăcea să-l vadă jucând și câștigând pe Roger până la 100 de ani. Dar e firesc? E natural ca Tsitsipas la cei 20 de ani ai lui să fie mai obosit la final decât Stan Wawrinka, mai bătrân cu 14 ani, patrusprezece!!, la capătul unui meci de 5 seturi, care a durat peste 5 ore, așa cum s-a întâmplat recent la Roland Garros? Nu vă grăbiți să răspundeți, doar apelați bunul simț.

Talentați și timorați
Stefanos Tsitsipas știe că nu este timp de pierdut. Și cred că este primul care o afirmă răspicat, care conștientizează că generația lui este pe cale să se ofilească în umbra enormă a titanilor. Stefanos are 20 de ani și ocupă locul 6 în ierarhia la zi a clasamentului mondial. Este cel mai tânăr jucător din actualul Top 10 ATP. Mai sunt acolo, chiar înaintea lui, Dominic Thiem, 25 de ani, și Alexander Zverev, 22. Mai în spate, pe 9, rusul Karen Khachanov. În zona locurilor 10-30 îi găsim pe Borna Corici, Felix Auger-Aliassime, Denis Șapovalov, Alex de Minaur. Talentați, inconstanți, parcă mereu timorați.

Monștri și monștri sacri
Cine va fi noul Federer? Dar următorul Rafa? Cine se va infiltra între ei, asemenea lui Nole? Probabil că nimeni. Cu siguranță nu în viitorul apropiat. Tsitsipas a înțeles că nu calitățile tehnice îi separă pe tineri de acești monștri sacri. Care atunci când nu mai obosesc și nu le tremură mâna pe rachetă 5 ore se transformă în monștri pur și simplu. Dar asta este altă discuție, una care supără publicul larg. Așadar, nu calitatea tenisului pe care îl joacă tinerii e buba. Dar suntem prea liniștiți, prea în banca noastră (uitați-l din această enumerare pe Nick Kyrgios!), prea respectuoși, avertizează Tsitsipas.

Se poate. Se poate?
Asta spune grecul care cheamă la revoltă. Revoltă care a făcut posibilă apariția tuturor copiilor minune în trecut. Borg, McEnroe, Wilander, Becker, Edberg, Chang, Agassi, Sampras. Ei erau mai puțin respectuoși atunci când intrau pe teren. Tinerețea care provoacă, nu tinerețea bleagă, respectuoasă. Poate că apelul lui Tsitsipas îi va trezi și pe ceilalți. Zgândărit de episodul cu Serena Williams, Thiem a ajuns în finală la Roland Garros, unde a încercat ceva cu Nadal. Tsitsipas l-a învins pe Roger la Melbourne, jucând un tenis de vis. Are victorii și la Nadal, și la Djokovici. La fel Thiem sau Zverev. Deci se poate. Trebuie un pic de obrăznicie. Și aceleași „susținătoare” de efort ca ale celor mari. Ca bătălia să se poarte cu arme egale.

Revin la optimea de finală Wawrinka-Tsitsipas și nu îmi iese din minte cum zburda Stan – grăsuț, cu beteșuguri, mai bătrân cu 14 ani – în fața lui Tsitsipas, tânăr, zvelt, înalt, ambițios, după 5 seturi și 5 ore de meci intens. Așa cum spuneam, aceasta este altă poveste. Una pe care puțini vor să o audă. Apropo, ați auzit de medicamentele psihotrope?

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Paul (36 comentarii)  •  18 iunie 2019, 17:02

dintre tinereii astia revoltati din tenis, e destula tuşă de tras pe nas (asa cum facea Mutu intr-o celebra caricatura). oricine e de batut, dar nu oricine poate avea statut de campion, ca sa te mentii acolo sus atatia ani. intotdeauna vor fi doar acei campioni, si altii. ca ţiţipas

Andrei (222 comentarii)  •  18 iunie 2019, 18:13

@Geambasu. Aceleasi aluzii nicidecum voalate care miros a acuzatii de dopaj. Aceleasi afirmatii ireaponsabile, lipsite de probe pentru care un ziar serios te-ar fi pus pe lista somerilor. Da, știu, o sa aflam peste 20 de ani ca ai avut dreptate. Nadal si Federer sunt eroi de carton. Dar cat nu ai probe, se cheama calomnie, nu stiu dacă înțelegi exact implicațiile. Altfel, esti tu insuti victima marketingului mediatic. Big Four nu exista, e o invenție britanică. Au venit cu sintagma asta care are lipici la public ca sa il introduca pe Murray, meritoriu laureat cu aur olimpic pentru tara sa, in galeria unor titani pentru care a fost mai mult sparring-partner prin semifinale si finale. Recunoști chiar tu ca e mult sub.

Ali Bec (13 comentarii)  •  18 iunie 2019, 18:43

Ai vrut sa cauti inspiratie și ai găsit stucanisme. Tot mai bine decit ioanitoisme. S-ar fi putut deci sa ajungi și mai puțin inspirat.

Vali Sava (6 comentarii)  •  18 iunie 2019, 19:17

Cristiane inainte sa scrii ceva alege alt sport ca subiect ca la tenis esti praf. Tie ti s-a parut ca a castigat Stan meciul de care vorbesti datorita deplasarii in teren? Tu ai vazut macar statistica? Ai probe bai cap de varza cand vorbesti de dopaj? Apropo, de Simona ce zici cand joaca cu cineva de 18 ani, se dopeaza si ea nu? Sau ea e de-a noastra.

Andrei (222 comentarii)  •  18 iunie 2019, 19:38

@Vali Sava. Iti pierzi vremea. Eu ii atrag atentia de vreo câțiva ani ca e lipsit de etica(si literalmente penal) sa calomniezi in felul asta. A fi jurnalist nu iti da liber la terfelit munca altora si a face acuzații grave, nefondate. Până la urmă intreaga speta e de bun simt. Pune-ti doar doua intrebari. 1. Uite-te puțin la Nadal, ca om; ti se pare genul de performer care păcălește sportul? Si 2. Crezi ca au Nadal sau Wawrinka "întăritoare" minune de care echipa lui Tsitsipas sau Zverev nu au auzit inca?

Durden (270 comentarii)  •  18 iunie 2019, 20:53

Nu inteleg aluzia. Adica wawrinka se dopeaza (poate si cei 3 mari) dar astia tineri sunt prea fraieri ca sa bage droguri, sau cum?

Luigino (7 comentarii)  •  18 iunie 2019, 21:20

Mari campioni au fost mulți. În istoria oarecum recenta Borg, McEnroe, Jimmy Connors, Vilas, Sampras, Lendl și mulți alții de care nu îmi amintesc acum. Este însă o singura problema, niciodată în istoria acestui sport nu a existat un grup atât de valoros de jucători în aceeași perioada. Eu sunt mândru ca trăiesc vremurile astea. Zici tu de doping? Oare dopingul este de vină pentru atingerile magice ale lui Federer? Caracterul, puterea de luptă care l-a făcut cel mai combativ sportiv din istorie, forehandul unic și loviturile excepționale de rever ale lui Nadal tot de la substanțe sunt? Cei doi sunt inegalabili și risc un pronostic spunând ca nu vor mai exista jucători care măcar să se apropie de ei!

Comentează