Slujba
Cuvânt de origine slavă care definește și noțiunea de job, cum se spune acum, și ideea de serviciu religios. Alexandru Tudor, robul lui Becali, unifică dublul sens

Între Paradis și Paraclis. Ce alegi? Cantonamentul din Berceni, fiindcă ai și una, și alta. Acolo se va zidi o biserică din inițiativă privată. Cei mai duși pe la biserică observă că așa ceva este o formă de erezie. Nu îți faci biserică în curte când ți se arată pe chelie, că nu e garaj sau bucătărie de vară.
Cookies, acești mici drăcușori
Să nu ne împiedicăm totuși de detalii. Alexandru Tudor a fost numit șef al Academiei de copii și juniori a clubului FCSB. De fapt, nu șef, ci stareț. Miroase de la o poștă a credință la clubul lui Becali. Sau a fariseism? Dicționarul explicativ al limbii române, varianta online, definește fariseismul drept pietate ostentativă și ipocrită. Dar nu vă lăsați înșelați! Acest DEX online este un instrument al Diavolului, pentru că folosește cookies. Iar cookies sunt niște mici drăcușori în slujba lui Scaraoțchi cel mare, Internetul lui Ucigă-l Toaca!
Barbă, bărbi și încălțări Versace
De aceea, Alexandru Tudor se ferește de ispită. Știe de unde vine, cine o poartă. Televiziunea, Internetul, rețelele de socializare, în general orice mijloc de comunicare modern, constituie tot atâtea unelte satanice prin care Necuratul și-ar putea desăvârși lucrarea. Bine, bine, și fotbalul unde este în povestea asta?, se vor întreba unii mai puțin credincioși. Sau liber cugetători. Ori atei pur și simplu. Sau poate mai puțin farisei, în schimb discreți în credința lor. Fotbalul este undeva la mijloc între barba lui Alexandru Tudor și bărbile lui Gigi Becali. Apropo, i-ați văzut încălțările Versace cu care s-a afișat în cantonament, ultima fiță, vreo 800 de euro perechea? Aceea e o mostră de smerenie? Un exemplu de modestie?
Soldat în oastea domnului Becali
Și da, râdem, glumim, dar nu de credință, ci de maimuțărirea acesteia. Iar dacă nu e maimuțăreală, e o formă de fanatism. De maimuțăreală râzi, fanatismul trebuie combătut. Cu argumente, dacă e posibil și cu umor. Căci e treaba lui Tudor, care mai nou a devenit și lingvist, asociind semantic barba cu bărbăția, să se creadă un soldat în oastea Domnului și să nu urmărească programele de televiziune. Nu este însă treaba lui să țină televizorul ostatic în portbagaj interzicând familiei accesul la un mijloc banal de informare sau de divertisment.
La fel cu dispariția televizoarelor din camerele tinerilor fotbaliști. Vorba lui Pandi, cum procedăm la meciurile de Champions League? Ne culcăm? Dar dacă pe acolo, pe la Berceni, se vor găsi, puțin probabil totuși, și ceva cărți, beletristică să zicem, ce facem cu ele? Le ardem, nu? Căci reprezintă altă tentație a Răului!
Unde era sfințenia din fluier?
Nebunia asta vândută pe post de formă de curățire spirituală este o formă perversă de intoleranță. Care intră în coliziune cu însăși esența creștinismului. Și cum procedăm cu capii bisericii? Ai noștri și ai „celorlalți”, catolicii. Că și unii, și ceilalți folosesc cookies. Și dau comunicate către credincioși prin rețele de socializare. Cum facem? Îi afurism sau îi exorcizăm? Dar fratele Alexandru știe prea bine toate astea, numai că a început prin a juca un rol și a sfârșit prin a deveni captivul lui. Așa cum știa și când pozând în incoruptibil s-a făcut frate de Cel cu Coadă și a ajutat Steluța noastră sfântă să bată la Urziceni în 2007 ori pe CFR în Ghencea. Acestea sunt doar două exemple din noianul de „greșeli” pro Steaua inventariate de colegii mei Crăițoiu, Răureanu și Udrea, care, ce să vezi, nu au pretenția caraghioasă că alcătuiesc Sfânta Treime a presei sportive românești. Dar știu să caute și au memorie.
Călătorie în obscurantism
Sigur că știrea inițială despre numirea lui Tudor la Academia FCSB-ului a provocat zâmbete. Normal, râsul este un medicament universal contra smintelii. Problema nu este că Becali și Tudor se joacă de-a călugării sau de-a sfinții. Problema este că ei vor să îi atragă și pe alții în această călătorie în obscurantism. Nu că terapia cu manele și tâmpirea prin dependența de smartphone ar fi alternative viabile pentru viitorii fotbaliști fecesebiști. Dar oamenii trebuie lăsați să aleagă, să fie îndrumați să învețe.
Credința este o asumare personală, nu o sumă de gesturi stridente. Fotbalul este în schimb o activitate care stimulează dorința de a câștiga, ambiția, trufia, ego-ul. Hai să-l excomunicăm!