Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Fuga din Arabia 

Posibil studiu de caz, cu Nicolae Stanciu pe post de cobai. Nu al nostru, al celor care, chipurile, i-au vrut binele

Permalink to Fuga din Arabia 
sâmbătă, 18 mai 2019, 9:16

În aceeași zi în care Răzvan Marin înscria două goluri pentru Standard Liege, lăsând încă o dată loc de regrete în Belgia, un alt fotbalist român important fugea. Nu fugea pe teren, ci de la echipă. Fotbalistul se numește Nicolae Stanciu, iar echipa Al-Ahli, din Arabia Saudită. Acolo semna Stanciu pe 28 ianuarie 2019 un contract de 2,5 milioane de euro pe sezon. Asta pe hârtie. În viața reală, nisip.

Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i șeicu’ rău-platnic
Eram trași de urechi atunci când ne exprimam îndoielile. În primul rând de jucătorul însuși, care ne privea dezgustat, ca pe niște insecte. La rându-le, profesorii pragmatismului ne-au ținut încă o dată prelegeri despre valoarea formidabilă a fotbalului din zona Golfului, despre avântul luat de această activitate. Nu în ultimul rând, era invocată seriozitatea celor care conduc cluburile de acolo. Ca supliment artistic ascultam vinilul de colecție cu titlul „Să crape de ciudă dușmanii, că ai mei sunt gologanii!”.

Cu un hit bonus pe fața B a discului „S-a gândit la viitor, la familie”. De parcă noi, ăștia care semnăm cu angajatorul pe sume care au cu până la de 3 ori mai puține zerouri, am fi niște indivizi ciudați, care își condamnă la sărăcie nevasta și copiii. Și probabil că așa stau lucrurile dacă locuiești în lumea „lor”.

Om liber
Neplătit din momentul în care a ajuns la Al-Ahli, Nicolae Stanciu și-a părăsit echipa în semn de protest. Iar acum încearcă să devină jucător liber. Ideea este că dacă ar fi fost un om liber și bine sfătuit, nu ar fi ales prost. În viață e bine să judeci cu capul tău și să fii înconjurat de oameni bine intenționați.

Nu întâmplător am apelat la paralela cu Răzvan Marin, care tocmai a fost transferat la Ajax. Asta înseamnă să știi să alegi în viață. Să citești viitorul dincolo de bicisnica zi de mâine. Să îți cunoști prioritățile, interesul profund al meseriei. Să profiți de transferul la Standard, o echipă mai mică decât Anderlechtul din trecutul recent al lui Stanciu, pentru a deveni vizibil în ochii celor care contează.

Altfel de bogăție
Răzvan nu va avea 2.500.000 de euro sau de dolari la Ajax. Dar va fi plătit și va fi plătit la zi, nu din teșchereaua de la burta cămilei. Salariul anual al lui Răzvan la Amsterdam este cam de două ori și jumătate mai mic decât cel cu care a fost momit Stanciu. Dar este de vreo 10 ori mai mare decât al unui director de mare companie. Ca să pricepem despre ce sume vorbim.

Ce va avea totuși în plus Răzvan la Ajax? Tot lucruri neimportante pentru amatorii de șpăguțe pe piața arabă. De exemplu, perspectiva de a crește fotbalistic la un club care exact asta face de multe decenii. Șlefuiește fotbaliști, oameni în general. Nu în ultimul rând, șansa de a se transfera mai departe, la un club și mai bogat. La nivelul următor. Acolo unde chiar locuiesc zeii fotbalului.

Cum gândește selecționerul?
Probabil că Stanciu este mai talentat decât Marin. Vedeți cât de puțin contează asta acum și ce importante sunt alegerile pe care le facem în viață? Apropo de alegeri, selecționerul Cosmin Contra este și el în fața uneia foarte grele. Contează pe Stanciu la meciurile cu Norvegia și Malta? Își va permite să îl ignore, ca să nu zicem să îi dea o lecție? Va fi interesant și haideți să nu îl compătimim pe Cosmin. Că și de aceea este plătit. Să ia decizii, să aleagă, să fie inspirat. Iar noi acum ne întoarcem fără ranchiună la meseriile noastre care ne oferă salarii cu două și trei zerouri, dar care ne fac să nu ne simțim zero. Sper că mai există oameni care gândesc așa, că altfel trebuie să o luăm la fugă. Ca Stanciu.

Comentează