Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Hai să invităm copiii și la meciul cu Suedia!

Am fost câțiva la început. Nu că ăsta ar fi un merit și nu pentru că suntem mai deștepți. Nici vorbă. Poate un pic mai lucizi și mai bănuitori din fire. Am fost câțiva cei care am reacționat negativ încă […]

...

Sorloth, acest Kennet Andersson

37-63. Nu este scorul. Totuși. Dar așa arăta raportul posesiei la finalul primei reprize a meciului România-Norvegia. Știm, posesia nu este totul. De-aia cîștiga tot Barcelona pe vremea lui Pep. Dar o posesie inferioară nu este neapărat ceva umilitor dacă […]

...

Decarul, pătrarul și cinciarul

Să mai spună cineva că în fotbalul românesc nu este promovată dezbaterea! Serios. Ați observat cu câtă patimă s-a discutat despre misiunea pe pământ a posesorului tricoului cu numărul 10? Tema decarului echipei naționale a coagulat energii și a diseminat […]

...

Se au ca câinii

La vedere, lucrurile merg bine. Dinamo a rezistat în derbyul cu FCSB, a avut momente bune și, cu un pic de noroc/echilibru, putea obține victoria împotriva unei echipe mai valoroase. Dușan Uhrin a adus liniștea izvorâtă nu din huzurul comun, […]

...

Își face FRF ambiția cu Craiova?

Oameni care nu cunosc transpirația muncii pe teren și nici mirosul vestiarului. Plastic exprimată, aceasta este părerea lui Sorin Cârțu despre cei care conduc Federația Română de Fotbal. Chiar poetic exprimată aș zice, fără nicio ironie. Dar supărarea lui Cârțu […]

...

Tamaş, partea goală a paharului

La distanţă de aproape două luni de la escapada alcoolico-rutieră, Gabi Tamaş a primit decizia definitivă a instanţei din Petah Tikva

Permalink to Tamaş, partea goală a paharului
marți, 14 mai 2019, 6:40

Două luni de muncă în folosul comunităţii, o amendă de 3.000 de shekeli, adică aproximativ 650 de euro, şi interdicţia de a mai şofa timp de 4 ani în Israel a primit fotbalistul pentru că a condus băut, cu o viteză de 205 kilometri la oră. Cu precizarea că în caz de recidivă el va fi automat condamnat la închisoare cu executare pe o perioadă de 6 luni. Până la aflarea verdictului fotbalistul lui Hapoel Haifa a petrecut, vorba vine, 7 zile în arestul poliţiei, şi peste o lună de arest la domiciliu.

Universul exceptaţilor
În rezumat, acestea sunt faptele. Nu de arme, ci de pahar ale lui Gabi Tamaş. Tonul glumeţ-şugubăţ a însoţit mereu aventurile etilice ale fostului fundaş central al naţionalei. Nu întâmplător, abordarea aceasta relaxată a venit în special dinspre lumea fotbalului. Adică lumea căreia îi aparţine jucătorul. Universul libertăţii de expresie a exceptaţilor.

Acesta este locul în care oamenii îţi fac complice cu ochiul, ce mare lucru, băi ipocriţilor, a băut şi băiatul un pahar în plus, toţi bem, şi voi, şi noi, nu ne mai dăm fete mari, toţi ascultăm manele, spunem bancuri porcoase şi ne hăhăim la ele, dansăm din buric şi ne urcăm pe mese, spargem uşile de la intrarea în blocurile comuniste îmbătaţi cu băuturi capitaliste şi dormim pe preşul de la intarea în apartamentul unui microbist care e „happy” sau „crazy”, doar un pic, că ne găseşte dimineaţa la uşă, apoi circ la poliţie, fostă miliţie, şi mai apoi o condamnare simbolică şi ura şi la gară, liber pentru altă petrecere.

Atunci când „organele” nu închid ochii
Domnii noştri din fotbal au clipit şi acum ghiduş, o să vedeţi voi, scapă imediat, pe evreii ăia îi interesează doar să îi ia banii. Că al nostru avea de unde să plătească. Ei, uite că nu a fost chiar aşa. Clubul l-a ajutat, dar patronul Ioav Katz nu s-a arătat foarte fericit cu situaţia. Gabi a stat priponit în arest o săptămână, la început nelămurit, pe urmă tot mai speriat. Apoi, în arest la domiciliu încă o lună. Asta spre stupoarea avocaţilor şi a suporterilor haifieni, dar mai ales a admiratorilor lui din România, oameni de bine obişnuiţi ca legea să fie maleabilă şi „organele” să închidă ochii. Iar atunci când totuşi procurorii şi judecătorii aplică legile să modifice legile, ţipând că sunt victime ale abuzurilor. Recunoaşteţi personajele, judeţele, ţara.

Munca în folosul comunităţii
Dar, ce să vezi? Pe „evreii ăia” nu prea i-au interesat banii lui Tamaş, amenda e simbolică, dar i-a interesat mesajul educativ al pedepsei, munca în folosul comunităţii. Nu oriunde, ci la spitalul Rambam din Haifa. Acolo, 5 zile pe săptămână, timp de două luni, să vadă şi Gabi ce înseamnă suferinţa bolnavilor şi compasiunea, pasiunea şi competenţa celor care îi tratează pe bolnavi. Cine ştie? Poate că „băiatul” va înţelege ceva din experienţa pe care o va trăi. Poate va pricepe că el însuşi ar avea nevoie de atenţie medicală. Sau cineva din anturaj, dacă îi doreşte cu adevărat binele, o va face.

Aceşti bolnavi care ne sunt idoli
Altfel, trebuie observat că Tamaş nu este un caz singular. De sportiv care are nevoie de ajutor de specialitate. Lumea arenelor este plină până la cel mai înalt loc de oameni-victime ale celebrităţii şi banilor. Caz tipic de comportament obsesiv-compulsiv netratat (vezi alinierea sticlelor de apă sau cu răcoritoare ori controlul tactil al fundului şi al organelor genitale, urmat de mirosirea degetelor aceleiaşi mâini), Nadal continuă să fie idol pentru milioane de iubitori ai tenisului. Idol, model şi obiect de fantezii sexuale. Se poate? Da, se poate!

Aici se închide cercul. Care este de fapt un balon. Mai exact o cuşcă cu gratii aurite. O formă de arest la domiciliu.

Comentează