Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Prea repede. Cât ai zice Madrid

O finală consumată prea rapid și nu în sensul care ne-ar fi convenit.

Permalink to Prea repede. Cât ai zice Madrid
sâmbătă, 11 mai 2019, 10:40

Bertens a câștigat, 6-4, 6-4, fiindcă a jucat mai bine și pentru că Simona Halep a lăsat-o să etaleze cel mai bun tenis al ei. Așa a sintetizat meciul olandeza la festivitatea de premiere. Un rezumat care arată și luciditatea învingătoarei. Echilibrul interior.

Un meci de tenis conține mai multe meciuri. Și o mulțime de povești. La 3-1 și la 4-2 în primul set al finalei de la Madrid, Simona Halep afișa siguranța și soliditatea jocului văzut pe parcursul întregii săptămâni. Numai că de la 4-2 la 4-6, scor cu care Kiki Bertens și-a adjudecat prima manșă, s-a întâmplat ceva. Olandeza nu a mai greșit aproape deloc, și-a ordonat loviturile, a servit progresiv mai puternic și mai variat, profitând la maximum de tactica Simonei care a jucat-o pe centrul terenului. În ideea de a nu-i deschide unghiurile. Doar că Bertens nu a părut deloc deranjată de această geometrie previzibilă.

Aproape nimic din ce am văzut în semifinala cu Belinda Bencici în evoluția Simonei. Cel puțin până la 2-0 pentru Bertens în setul al doilea. Prăbușirea Simonei era atunci plenară. O serie de 6 game-uri în contul olandezei, căreia îi ieșea totul și părea într-o înțelegere secretă cu liniile laterale și de pe fundul terenului. Revenirea Simonei la 2-2 nu a stopat avântul controlat al lui Bertens, care, ca și la Cincinnati a continuat să domine partida prin atitudine. Vârf de formă la momentul oportun, sincronizare perfectă.

Apropo de vârful de formă. Poate există și un lucru pozitiv în această finală pierdută de Simona Halep cu viteză luminică. Urmează Roma și Roland Garros, locuri unde românca are de apărat multe puncte, aproape 2.600. A pierdut, dar măcar nu și-a consumat rezervele de energie, ca la Rouen, la meciul cu Franța. Fapt care a costat-o o săptămână de pauză. Nu că o victorie la Madrid nu era importantă și bănoasă. Era, dar Simona trebuie să atingă vârful de formă la Paris. Nu la Madrid, nu la Roma. Ea nu este o jucătoare capabilă să ducă până la capăt trei turnee de asemenea greutate. Presupunînd că există o astfel de jucătoare.

Neplăcut este totuși că în curând numărul finalelor pierdute de Simona îl va egala pe cel al turneelor câștigate. Este aici o simbolistică asupra căreia Simona și apropiații ar trebui să se aplece. Și să o înțeleagă pentru a putea merge mai departe. Este o miză poate mai importantă pe termen lung decât aceea imediată a locului 1 mondial. Unde cred că Simona va mai ajunge.

Comentează