Sănătate lui Iker şi lui Leo!

Au mare nevoie. Dar să nu vorbeşti de funie în casa spânzuratului şi de infarctul lui Casillas în cetatea lui Messi!

Aceeaşi înţelepciune populară ne mai spune şi că sabia nu taie capul plecat. Aşa stând lucrurile cu deşteptăciunea poporului, care nu-i chiar atât de infailibilă pe cât am putea crede, putem totuşi să ne punem nişte întrebări. Sigur, admirând prestaţia micuţului gigant Leo şi răsuflând uşuraţi că San Iker a scăpat cu viaţă.

Plan perfect, trădare aşijderea

Sub impresia puternică a meciului de pe Camp Nou, acolo unde o echipă a construit şi a atacat, iar alta a marcat, riscăm să trecem peste o întâmplare legată tot de fotbalul de mare performanţă. Mai ales că la prima vedere, la o privire inocentă a amatorului de fotbal, a microbistului de bună-credinţă, între semifinala Barca-Liverpool şi infarctul lui Casillas nu este nicio legătură. Să rămânem pentru început la partida dintre catalani şi „cormorani”. Ideea de bază: Jurgen Klopp şi-a făcut temeinic lecţiile, a pus probleme apărării blaugrana inclusiv printr-o posesie mai mult decât decentă, a încercat anihilarea lui Messi. Plan perfect trădat, previzibil, de calitatea diferită a jucătorilor.

De ce Klopp a fost în plop

Diferenţa dintre Liverpool şi Barcelona nu se măsoară atât în cantitatea de fotbal propriu-zis produs pe Cam Nou, cât prin ratările lui Mane şi Salah, de o parte, şi reuşitele lui Suarez şi Messi de cealală. Barcelona a transformat în 3 goluri primele 3 situaţii favorabile, în timp ce oamenii lui Klopp au irosit cu o lejeritate ucigătoare nişte ocazii tip mură-n gură. Suarez înscrie primul gol al meciului cu o execuţie care presupune sânge rece şi rafinament tehnic, Mane ratează egalarea cu un şut demn de un băiat de la Divizia C. Mo Salah ocheşte bara cu trei sferturi de poartă goală, iar Milner îl ia la ţintă pe Ter Stegen.
În timpul acesta, Messi transformă în gol o lovitură liberă pe care nu o apăra nici Spiderman. Şi da, probabil că Ernesto Valverde este un antrenor bun, capabil să priceapă că Semedo în locul lui Coutinho poate schimba cursul jocului. Dar Valverde este potrivit în primul rând fiindcă nu îi încurcă pe Messi şi pe Suarez cu tot felul de planuri tactice.

Ce nu vor să ştie microbiştii

Nu ştiu ca Iker Casillas să fi văzut meciul de pe patul de spital, acolo unde fusese internat după infarctul de la antrenamentul lui Porto. Veştile sunt bune acum, dar spaniolul a trecut pe lângă ce putea fi mai rău. Intensitatea fizică a partidei de la Barcelona nu-i este străină lui Iker, actor principal şi factor decisiv în atâtea şi atâtea mari finale ale fotbalului. Ajungem astfel la subiectul din subtextul articolului. Despre decontul pentru rezervorul energetic nebănuit al marilor fotbalişti de la marile echipe se vorbeşte puţin spre deloc. Dependenţi de eroii lor fără pată, microbiştii nu vor să ştie că există şi o faţă întunecată a Astrului Fotbal. Dar le sare inima din piept când aud că Iker era să urce la cer de-a binelea ca sfânt. San Iker.

Casillas e împins să revină!

Tăcerea e spartă când şi când de câţiva indivizi care vor să strice petrecerea planetară. Când vorbim însă despre infarctul unui jucător activ, şi portar pe deasupra, om care continuă să evolueze la un club de top, unde are analizele la zi, unde este atent controlat, monitorizat, deci este sănătos tun, ar trebui, din bun-simţ, să ne punem nişte întrebări. Cum a fost posibil? A fost doar o întâmplare nefericită? Nebunia sistemului, personificată în medicul lui Porto, Nelson Puga, face ca discuţia despre revenirea pe teren a lui Casillas să fie cât se poate de serioasă. Managerul fotbalistului merge mai departe: „De ce să nu mai joace? Îl ştim prea bine pe Iker. E un luptător”. Păi, da, mulţi luptători mor în luptă. Apoi li se dedică panegirice. Laude greţoase, ca să vorbim româneşte.

Apropo, l-aţi văzut, bănuiesc, pe belgianul Vertonghen când i s-a făcut rău şi era să leşine. Medicul lui Tottenham tocmai îşi dăduse acordul ca fundaşul să continue meciul cu Ajax. În rest, le doresc sănătate perpetuă lui Leo Messi şi colegilor lui. Au nevoie, la cât de mult aleargă.