Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Fata cu rochia roșie ca zgura Parisului

Începe Roland Garros și întreaga țară va fi conectată la marea competiție din capitala Franței. Fals! Nimic mai neadevărat. Pasionații de sport, care oricum nu se confundă cu întreg poporul român, o așteaptă pe Simona Halep. Eventual și pe celelalte […]

...

Dedu, Luca şi Vărzaru dau democraţie cu carul! 

Galeria campioanei feminine SCM Râmnicu Vâlcea a afişat trei bannere la meciul de campionat cu CSM Slatina. Cele trei mesaje la adresa federaţiei, a Steluţei Luca şi a Cristinei Vărzaru, considerate jignitoare, au provocat o amendă din partea FRH pentru […]

...

Feminin, masculin sau doar uman?

Sigur că nu echipamentul câştigă Roland Garros-ul. Nici statistica. Deşi Simona este cea mai bună jucătoare din lume pe zgură în ultimii trei ani. Y compris, cum spun francezii, şi pe zgura pariziană. Totuşi, slăbiciunile arătate în faţa Vondrousovei la […]

...

Viitorul care arată bine, viitorul care arată rău

Play-off-ul s-a încheiat, play-out-ul continuă. Oftaturi multe în partea superioară a clasamentului, auturi nenumărate în subsolul acestuia. Finalul sezonului fotbalistic în România nu este însă apocaliptic, căci pentru aşa ceva este nevoie de măreţie. Avem o campioană a constanţei, dar […]

...

Fuga din Arabia 

În aceeași zi în care Răzvan Marin înscria două goluri pentru Standard Liege, lăsând încă o dată loc de regrete în Belgia, un alt fotbalist român important fugea. Nu fugea pe teren, ci de la echipă. Fotbalistul se numește Nicolae […]

...

Absolutul nu moare 

Johan Cruyff este pentru fotbal ce a fost Leonardo da Vinci pentru Renaştere. Puţini i-au înţeles, şi mai puţini au reuşit să-i urmeze

Permalink to Absolutul nu moare 
joi, 25 aprilie 2019, 7:33

În ziua în care el ar fi împlinit 72 de ani, 3.000 de oameni care poartă numele Johan, Johannes sau Johanna au primit dreptul unui tur gratuit al arenei „Johan Cruyff” din Amsterdam. Aşa a comemorat Ajax ziua eroului său absolut. Avem multe de învăţat dacă vrem. Numai să vrem, numai să înţelegem.

Dincolo de clişee

Ca fapt divers. În aceeaşi zi, porţile altui lăcaş de cultură, Concertgebouw, au fost deschise fără taxă publicului. Frumuseţea faimoasei săli de concerte din Amsterdam poate fi dovedită cu imagini, farmecul trebuie simţit la faţa locului. Olanda nu este doar Ţara Lalelelor, a digurilor, a saboţilor ori a morilor de vânt. Sfidând numeroase clişee, Olanda este o ţară care produce şi consumă cultură. Fotbal, ca parte a culturii, a civilizaţiei contemporane.

Alt drum, pur şi simplu nou

Şi da, Johan Cruyff Arena este un obiectiv cultural. Pentru că patronul spiritual al locului a lăsat o moştenire fotbalistică vecină cu arta şi parte a filosofiei moderne. El nu a propus doar alt sistem, asta reuşiseră şi alţii, a impus desfiinţarea sistemelor. A schemelor încremenite. Materializarea fotbalului total, ea însăşi o sintagmă extraordinară, a fost posibilă cu şi prin Johan Cruyff. El nu a fost unealta universală a lui Rinus Michels, a fost bagheta vrăjită prin care fotbalul a mers înainte pe alt drum decât cel pe care îl voiau brazilienii, argentinienii, nemţii, italienii, englezii.

Cruyff a aparţinut generaţiei-minune, aceea a copiilor născuţi imediat după Al Doilea Război Mondial. A fost contemporan şi părtaş al curentului hippie, flower-power. Probabil predestinaţi, acei tineri rebeli, deştepţi, talentaţi şi nonconformişti au purtat natural mesajul libertăţii totale. De unde şi fotbalul total. De unde şi excesele. Aşa, ca o provocare, vi se pare că suntem mai creativi acum de când nu mai fumăm şi bem apă plată?

Afişul

Primul şi singurul afiş pe care l-am avut cu un fotbalist a fost unul cu Johan Cruyff în tricoul lui Cosmos New York. Arăta ca un zeu echipat în alb. Se întâmpla în alt timp. Era pe când copiii se conectau la lumea interzisă tapetându-şi camerele cu afişe procurate din surse oculte. Aş blasfemia dacă aş spune că mă uitam la Cruyff ca la o icoană. Îl priveam aşa cum îşi priveşte orice adolescent eroul. Vedeam acolo imaginea-fetiş a fotbalistului. Era vecin Johan cel din afiş cu o Geraldine Chaplin tânără şi de o frumuseţe discretă, misterioasă. Mi se părea că le stătea foarte bine împreună. Am pierdut afişele atunci când ai mei au zugrăvit casa, dar imaginea lor a rămas intactă pe retina sufletului. Îi revăd rar, fiindcă îmi displac melodramele.

Cruyff al lui Hagi

Au trecut 3 ani de la moartea fizică a lui Johan Cruyff. Nu o să fantazez acum despre cum stă el acolo, sus, unde trage cu nesaţ dintr-o ţigară, privind la minunile noului Ajax. Nimeni, dar absolut nimeni nu ştie ce urmează „după”. Altfel Johan Cruyff este unul dintre personajele omniprezente ale fotbalului anului 2019. Şi nu numai în amintirile încărcate de parfumul nostalgiei. Asemeni multora, Hagi nu îl evocă în ipostaza de personaj dispărut. Este cât se poate de viu acest Cruyff al lui Gică şi al celor care înţeleg fotbalul ca fiind şi altceva decât o activitate de dat cu piciorul în minge. Sau într-una în care trebuie să câştigi cu orice preţ, prin orice mijloace. Mesajul perpetuu pentru fotbalul generos trăieşte prin Johan.

Câteodată, rar, mai rar decât ar trebui, apelez la memorie, apoi des, tot mai des, recurg la tehnologie. Imaginile se suprapun miraculos. Silueta perfectă a fotbalistului. Îl văd tânăr, cu mingea la picior, privind înainte. Aleargă uşor, mângâie iarba. Şi cumva, mi-e ruşine să o spun, mi-e dor de el.

Comentarii (33)Adaugă comentariu

Mihai (1 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 20:00

Superb, d-le Geambasu! BRAVO! Ca sa reproduc un cliseu, fara el suntem mult mai saraci...

Freddy RE (1 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 20:25

Corect; si mie mi-e dor de el. De asemenea, cred ca am avut acelasi afis pe perete. Doar ca la mine era vecin cu AC/DC. Pacat ca tii cu 6inam9... :)

Danny (19 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 21:21

Domnule Geambasu, fumatul si alcoolul provoaca cancer si ucide milioane de oameni anual. Nu va ganditi ca trebuie sa fiti un model pentru generatia tanara? Daca nu fuma si bea apa plata, Cruyff statea la povesti si azi.... In rest foarte bun articolul

Cristian Geambaşu (808 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 21:30

Ati luat in sens strict medical afirmatiile mele si nu asta era ideea. Nu pledam pentru alcoolism sau tabagism, ci pentru un anumit tip de libertate. Pierduta astazi.

Geanina (11 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 21:39

Dar ce a fost Da Vinci pentru Renastere, Cristi? Noi credeam ca ii datoram mult mai mult lui Michelangelo. Ori ne inselam, si a fost o comparatie dozata (desi Cruyff chiar a fost Buonarotti), ori esti de alta opinie in ce priveste esteticul. Lamureste-ne, altfel plutim intr-o eterna confuzie. Si e pacat.

Carol_K (136 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 21:39

Si eu fac parte din clubul admiratorilor lui CRUIFF...Geniu, titan, te indragosteai de fotbal privindu-l jucand, deveneai captiv. Nu poate fi uitat.

Flaviu (71 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 21:40

Formidabil .. Nu mai zic nimic altceva . Pt ca Johann Cruijff a fost și idolul meu . Dar articolul este formidabil

dhcmrlchtdj (2 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 21:55

Te salut Cristi Geambasu.

itu52 (1 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 22:12

Fiecare cu afișul lui, al meu este mai dinamic, dar mereu același, Cruyff defilând printre miile de purici de pe ecranul unui televizor de ocazie, montat pe capota unei mașini. Da, fiindcă și atunci erau oameni ”privilegiați și protejați(mult mai omenoși)” care-și permiteau tehnologie independentă, grație cărora un complex studențesc era făcut fericit, pe Dealul Felecului. Pelerinajele din mai ce precedau asaltul de sfârșit de an, erau vârful de lance al răsfățului studențesc. Se râdea și cânta, cum numai tinerețea reunită o poate face. Defilam pletoși în blugi evazați(de producție internă) printre lipsurile sociale. Toți aveam în inimi ”Șepcile roșii” și Ajaxul lui Cruyff(jucătorul). Astfel de afișe nu pier niciodată, indiferent de câte ori îți zugrăvești casa. Asta, ... e sfînta casa a sufletului.

Dan (21 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 22:15

Am crescut cu marele ajax, l am adorat pe cruyff. Excent articol.

Birlic (15 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 22:25

Frumos articol. Lumea despre care povestiți era una a fanteziei, oamenii erau cu mult mai liniștiți, iar fotbalul era cu adevărat un spectacol. O seară frumoasă.

Mircea (112 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 23:12

super articolul...

Vlad Adrian (1 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 23:19

"...desfiintarea sistemelor" - EXCELENTA OBSERVATIE. Sistemele de orice fel distrug creativitatea si frumosul, la propriu. In cadrul unui sistem nu poate fi libertate, iar in lipsa libertatii nu poate fi vorba de dragoste. Din pacate, continuam sa inlocuim un sistem cu altul fara sa ne dam seama ca insasi ideea de SISTEM E PROBLEMA care ocupa tot spatiul in care ar putea sa se manifeste inteligenta. Multumim pentru observatie, Cristi Geambasu

tibi (1 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 23:20

bun articolul.academia ajax e unica

Yo (20 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 23:26

Începutul articolului perfect, o știre cum as vrea sa citesc pe site sau in ziar. Nu doar din fotbal, se întâmplă lucruri și în alte sporturi. Atunci ne vom da seama cât de puțin ne oferă primăriile și consiliile locale pseudo-susținătoare a sportului. Sau cât de arhaice sunt acțiunile pentru suporteri mult-lăudate de pe la mall sau casele de bilete.

Liviu (1 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 23:56

Dumnezeu stie ce urmeaza dupa si ne spune si noua in biblie,dar noua ne plac mai mult nimicurile si de aia nu stim.bun articol.

JFM (103 comentarii)  •  25 aprilie 2019, 23:56

Puteam sa-l vad la Bucuresti, era un idol nu numai pentru suporteri dar si pentru fotbalisti,. Puteam sa-l vad LIVE, venea Barcelona in Ghencea, anul 1977 , sfarsit de septembrie, aveam abonament la Zero, central, in fata scaunelor presei. Exact cu o zi inaintea meciului a trebuit sa plec in armata, nu mergea sa-i fentezi, asta a fost marele meu ghinion. Da, marele Johan Cruiff a fost in Ghencea si a jucat contra Stelei, the real Steaua!

Abel (7 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 0:43

Un articol mincinos! Sa ne spuna inginerul asa-zis jurnalist cate meciuri in direct ale olandezului le-a vazut. Pe viu sau la televizor. Mai putin de zece, cu siguranta! El vrea doar trafic, adica sa-si justifice salariul, nimic mai mult. All right, la viata lui pretinde ca a ascultat Pink Floyd. De parca asta ar fi ceva de admirat :) . Este suporterul echipei M.I. astazi de acord cu anti-semitismul jenant al lui Roger Waters? Cum l-ar judeca fanii lui Ajax, cei care flurura steagurile Israelului meci de meci, pe acest Geambas(u)? Intrebari retorice, fireste...

Consalve Luci (1 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 1:00

"Nimeni, dar absolut nimeni nu ştie ce urmează „după”. In credinta crestina HRISTOS a INVIAT! El stie ce urmeaza 'dupa,' pentru ca a fost acolo, si a venit inapoi! ADEVARAT a INVIAT! Paste fericit! Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. [Evrei 9:27-28]

motanul incaltat (339 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 2:26

Eu aveam un poster cu Van Basten-alt olandez zburator... Insa Johann Cruyff nu a fost un zeu a fost doar un antrenor emerit si un jucator emblema. L-a trimis pe Hagi in tribuna ca nu intelegea jocul... Pt unii dintre noi Hagi este " Rege ".... Adica diferenta dintre Olanda si Romania.

Cornel (1 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 7:27

Pentru mine cel putin Cruyff a fost cel mai mare din toate timpurile.Elev de liceu,prin 1977 cred,am primit de la Cruyff 2 vederi-una alergand,alta cand se incalta in vestiar.Din pacate,numai una mai am.Intrati pe you-tube si scrieti numele lui.nu veti regreta.Amintirea lui va fi vesnica.

octavian (64 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 7:51

Articol bun cu substanta.Asemanarea cu Da Vinci ni se pare putin fortata,Da Vinci si Michelangelo nu sunt comparabili. Sunt UNICI.

constantin (243 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 9:22

Ce vremuri!... Foarte bun articolul!

aciduzzo (142 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 10:14

Observ aprecieri laudative din partea celor care au postat, aprecieri firești la adresa Marelui Johan, dar și la adresa autorului. Păi nici n-aveai cum sa scrii altfel maestre Geambasu despre Johannes Hendrick. Am mai scris p-aici....Rinus a venit cu revoluția, Cruyff a continuat-o si perfectionat-o iar Josep a desavarsit-o! Cand am văzut clasamentul all time al antrenorilor, în primii 5 erau cei trei de mai sus in care s-au intercalat alți doi uriasi Sanchi si Fergusson, cred ca mai mult pentru ce au reprezentat ei pentru istoria fotbalului de club din Italia și Anglia si nu pentru vreo mare invenție de sistem si joc....deși Sanchi prin ceea ce a adus el la Milan a dat o nouă culoare fotbalului italian la nivel de cluburi care pana atunci era cenușiu și închis, apoi a venit Platini la Juve....Diego la Napoli....si lucrurile au început să se schimbe. Întrebat Ilie Balaci care e cel mai bun fotbalist român, acesta a răspuns fără ezitare LITA DUMITRU. De ce Ilie? ....Pentru ca stia tot! Dragi iubitori ai fotbalului.....fără să fi fost cel mai bun ( aici e Messi indiscutabil) Johan știa tot!! Si de acolo de sus....Johan râde ....vazandu-i pe Simeone.......Maurinio.......Conte.....si cati ca ei care siluiesc fotbalul si-l fac urat, urat si dizgrațios.

Frenemy (23 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 19:15

Johan Cruijff a fost cel mai complet om de fotbal pe care l-am vazut in timpul vietii mele. Doar Zidane e la nivelul lui. Apropo, Johan se lasase de fumat de aproape 30 de ani, dupa primul infarct, asa ca mai usor cu cliseul asta cu tigara. Pana hat in anii '80 vedeam antrenori, jucatori si oameni de fotbal fumand non-stop pe banca (Pisti Covaci etc.), nici macar camerele de luat vederi ceausiste n-au putut sa il evite pe Zoli Crisan cand tragea cu nesat dintr-un kentan imediat dupa o schimbare pe Central. Fumatul ucide diferentiat, in functie de ADN. Cunoastem oameni care au baut si au fumat si au trait bine mersi pana la 90 de ani, in timp ce altii au crapat de ciroza la 50, nefumatori si nebautori.

Frenemy (23 comentarii)  •  26 aprilie 2019, 19:27

Cruijff e nevasta, Maradona amanta, iar Zidane e tatal adoptiv.

Ilidan (1 comentarii)  •  27 aprilie 2019, 0:26

Dar Miki?ea moare? Pamfletarule...

Toader (75 comentarii)  •  27 aprilie 2019, 8:30

Nu e nici o legătură între fumat și cancerul pulmonar. Dacă e să-mi pun acum afiș pe perete l-aș pune pe Dobrin dîndu-i foc de la țigară antrenorului Halagian, în timpul meciului, pe banca de rezerve. Pe vremea cînd banca era bancă nu pufoșenii cu suport lombar.

Alex (10 comentarii)  •  27 aprilie 2019, 22:15

Bine scris, felicitari. Sfatul meu e sa stai departed de tenis.

alex (33 comentarii)  •  28 aprilie 2019, 16:22

Un articol frumos despre cel mai mare fotbalist dat de Europa. Si un mare antrenor si om de fotbal. Comparatia cu da Vinci, cam fortata, dar pastrand proportiile, oarecum justificata. Abele, mai bine te-ar fi chemat Cain. Domnul "inginer", pe care il ironizezi demonstreaza ca inginerii pot fi ci cei mai buni ziaristi (ex CTP), pentru ca au logica si putere de analiza si sinteza. Nu uita ca si da Vinci a fost tot inginer. Si Tesla si Einstein si Dostoievski...asa ca lasa inginerii in pace! Cat despre gusturile muzicale ale lui C.G. tu esti departe de ele. Cu manelele si rap-ul, nu poti intelege muzica buna!...Din pacate,,, si am mai zis-o, are si domnul Geambasu un defect vizibil: e dinamovist. Dar asta e alta poveste...

Mordved (26 comentarii)  •  29 aprilie 2019, 8:06

De, mi-ar fi placut mai mult fara acea musca in lapte. Toader are dreptate.

Observator (210 comentarii)  •  29 aprilie 2019, 9:27

Un material interesant, despre un geniu si o generatie care au marcat fotbalul mondial si nu numai! In postarile relative la material se regasesc, totusi, unele exagerari, atat de ordin fotbalistic, cat si in privinta unui viciu; de asemenea, exista o trunchiere de nume si erori cronologice (Platini a activat la Juventus pana a ajuns Sacchi la Milan, iar Diego s-a transferat la Napoli in 1984, realizand "dubla in '86-'87)! O.

gabineg (13 comentarii)  •  29 aprilie 2019, 22:51

Păcat de cele două finale de CM pierdute de Johan: cea din '74 pe teren (nici acum nu inteleg cum i-au batut panzerele) si a doua in '78 (cu el in afara lotului, cu mari probleme de familie, deși a fost decisiv în preliminarii). Ca si Messi, n-a avut noroc sa castige Cupa Mondială.😔

Comentează