Gino nu doarme!

Preşedintele instituţiei a cărei deviză este "Cine nu munceşte nu greşeşte" se poate retrage liniştit în bârlog. Alături de el, merg la culcare şi cluburile din Liga 1

Bani mulţi pe masa fotbalului. 28 de milioane de euro pe sezon pentru Liga 1. Aceasta este valoarea noului contract semnat pe 5 ani între Liga Profesionistă şi eAD, firma deţinătoare de drepturi. Senzaţia este cunoscută. Bani mulţi şi fotbal puţin oferit la schimb. Câteva fleici la derbyuri, în rest zgârciuri şi oase. Spectacol aproape deloc, foame mare!

Depinde la ce ne raportăm, vor spune mulţi. La nivelul de trai din România, la puterea de cumpărare şi la apetitul pentru fotbal al telespectatorului. Mai cântărim alternativele pe care le are la dispoziţie consumatorul nostru de sport, care este implicit şi un recipient al programelor de divertisment, al canalelor de filme. Al Netflix-ului, de exemplu, evocat de domnul Orlando Nicoară de la eAD. Cu Netflix, HBO Go, ieşitul pe terase, cinematograful ori mersul la teatru, cu acestea se bate pentru audienţă fotbalul nostru cel scump, zice domnul director general. Până aici, corect.

Scump la propriu fotbalul nostru. Şi putem tăia liniştiţi de pe lista concurenţei reale cinematografele şi teatrele. Acolo există un recul de audienţă la nivel global, nu doar la noi. Cele câteva mii de oameni care merg să vadă noile montări ale Livezii de vişini ori ale lui Richard al III-lea nu sunt o ameninţare reală. Din păcate. Ieşitul în oraş, da. La restaurant cu familia sau apropiaţii, cu băieţii la bere, cu fetele la un suc, toate acestea au devenit sport naţional. Chit că nu toată lumea şi-ar permite, sunt pline grădinile de vară, cafenelele şi berăriile. Hai să vedem totuşi ce ne putem permite analizând sumele concrete.

Salariul mediu net în România anului 2019 este de aproximativ 575 de euro. România este o ţară cu o populaţie de 19 milioane şi jumătate de locuitori, iar 99, 6% dintre gospodării sunt abonate la servicii TV. Practic, toţi românii au cel puţin un televizor în casă. Victorie! Reamintim, noul contract pentru drepturile TV ale Ligii 1 are o valoare de 28 milioane de euro. Comparativ cu Polonia, ţară cu 39 de milioane de locuitori, suntem cam pe la jumătate. Acolo drepturile TV pentru fotbal s-au vândut cu 58 de milioane de euro pentru sezonul 2019-2020.

Aşadar, vorbim despre o ţară cu dublul populaţiei şi cu un salariu mediu net sensibil mai mare: 850 euro. Nu am ales întâmplător paralela cu Polonia, care este una dintre ţările fostului bloc estic, bine integrată în Uniunea Europeană. În plus, cu tradiţie în fotbal, cu jucători vânduţi în campionatele puternice, dar fără performanţe la nivelul cupelor continentale.

Şi tot facem nazuri

Nu ştim cât ies polonezii la terase ori cât (mai) merg la teatru. Legia Varşovia, în schimb, are mai mulţi suporteri decât Steaua şi Dinamo la un loc. Drepturile lor TV sunt mai scumpe, dar dacă ţinem cont că se adresează unei pieţe duble şi unei populaţii cu venit semnificativ mai mare ajungem la concluzia că stăm cam la fel. Deci nu ne rămâne decât să le spunem bogdaproste lui Gino Iorgulescu şi Orlando Nicoară. Ce atâtea nazuri? Că n-avem VAR, că stadioanele sunt goale. Ce, să le umple ei? Până la urmă, contra unei sume modice plătite pentru abonamentul la cablu vedem tot ce ne pofteşte inimioara. Plus UCL, plus Europa League, plus nu ştiu câte campionate.

Somn uşor!

Şi, foarte serios acum, problema este la televiziuni, nu la telespectatori. Dacă ele acceptă să finanţeze această întrecere chinuită, dacă înghit condiţii dezavantajoase, de ce l-am mai îndemna noi pe Gino să iasă din hibernare sau pe Orlando să ne mai lase cu cai verzi pe ecran şi mese luate de suporteri împreună cu legende ale cluburilor? Observaţie de ne-antreprenor. O fi costând producţia unui meci 120.000 de euro, dar nici chestia asta cu atribuirea directă şi nu prin licitaţie nu sună foarte bine.

Altfel, cluburile pot dormi şi ele liniştite alături de dom’ preşedinte. 42% dintre ele trăiesc doar din banii de la televiziuni. Acesta este efectul pervers al celor 28 de milioane pe sezon. Dezinteresul pentru calitatea competiţiei, pentru condiţiile oferite suporterilor. Pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă!

Cât despre cei 65.000 de euro datoraţi de eAD celor de la ACS Poli Timişoara, dintr-un contract cu panouri LED, sigur trebuie să fie o scăpare pe undeva. Cum să ne închipuim că ditamai firma, care practic finanţează Liga 1, se împiedică de nişte mărunţiş?