Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Hai să invităm copiii și la meciul cu Suedia!

Am fost câțiva la început. Nu că ăsta ar fi un merit și nu pentru că suntem mai deștepți. Nici vorbă. Poate un pic mai lucizi și mai bănuitori din fire. Am fost câțiva cei care am reacționat negativ încă […]

...

Sorloth, acest Kennet Andersson

37-63. Nu este scorul. Totuși. Dar așa arăta raportul posesiei la finalul primei reprize a meciului România-Norvegia. Știm, posesia nu este totul. De-aia cîștiga tot Barcelona pe vremea lui Pep. Dar o posesie inferioară nu este neapărat ceva umilitor dacă […]

...

Decarul, pătrarul și cinciarul

Să mai spună cineva că în fotbalul românesc nu este promovată dezbaterea! Serios. Ați observat cu câtă patimă s-a discutat despre misiunea pe pământ a posesorului tricoului cu numărul 10? Tema decarului echipei naționale a coagulat energii și a diseminat […]

...

Se au ca câinii

La vedere, lucrurile merg bine. Dinamo a rezistat în derbyul cu FCSB, a avut momente bune și, cu un pic de noroc/echilibru, putea obține victoria împotriva unei echipe mai valoroase. Dușan Uhrin a adus liniștea izvorâtă nu din huzurul comun, […]

...

Își face FRF ambiția cu Craiova?

Oameni care nu cunosc transpirația muncii pe teren și nici mirosul vestiarului. Plastic exprimată, aceasta este părerea lui Sorin Cârțu despre cei care conduc Federația Română de Fotbal. Chiar poetic exprimată aș zice, fără nicio ironie. Dar supărarea lui Cârțu […]

...

Miki, nimichi. Și un căpitan nejucător-necâștigător

Franța-România 1-1. Pe românește, una caldă, alta rece

Permalink to Miki, nimichi. Și un căpitan nejucător-necâștigător
sâmbătă, 20 aprilie 2019, 7:34

Simona Halep, victorie logică și solidă în fața Kristinei Mladenovic. 6-3, 6-1. Joc solid, echilibrat, cu pigment de clasă mondială. Voință, concentrare, anduranță, accelerare când era cazul. Un nivel al prestației la care ajungi după ani petrecuți în elită. Dincolo, la celălalt capăt al lumii, „Miki” Buzărnescu pierde în fața Carolinei Garcia, 3-6, 3-6. Aceeași Buzărnescu pe care o știm în ultima vreme.

Câteva puncte frumoase, dar un ocean de greșeli neforțate. Aceeași senzație neplăcută de film cu o păpușă căreia i s-au terminat bateriile și se lovește de perete de mai multe ori. Aceeași impresie că Mihaela joacă pentru ea, dar nu pentru echipă. Tot respectul pentru reconstruirea târzie a unei cariere care părea compromisă, dar miza personală nu trebuie confundată cu țelul echipei. Și aici intrăm în subiectul propriu-zis al primei zile a semifinalei de Fed Cup, Franța-România.

Una caldă, alta rece. Dar asta știam. Ciudat, nu știu cei care ar fi trebuit să știe. Oamenii care răspund de această echipă. Care se ocupă de ea. Pretinșii profesioniștii. Bănuiții specialiști. Căpitanul nejucător Florin Segărceanu. În primul rând el, în măsura în care nu este doar pe post de entertainer angajat să nu le deranjeze pe fete. Și de unde tristețea aceasta funciară a domnului Segărceanu, chiar și când Simona defila în fața Kristinei Mladenovic? Permiteți-mi să ghicesc. Din dorința de a vinde o imagine de tip cerebral, rece, calculat, cartezian. Păcăleală. Mai gravă decât mesajul imagistic al lui Segărceanu este greșeala de a fi titularizat-o pe Buzărnescu în dauna Monicăi Niculescu ori a Irinei Begu. Și constatarea aceasta nu este ceva de genul „După război mulți viteji se arată” sau „V-am spus noi”. Discuția despre alegerea celei de-a doua rachete a fost cât se poate de serioasă și nu puțini oameni cu adevărat pricepuți, cărora nu le este teamă să spună ce gândesc, au atras atenția că varianta Buzărnescu se va dovedi o fantezie costisitoare. Exact asta fost. Și o pâine de mâncat pentru Garcia. Un croissant servit mai târziu decât e normal, dar la fel de fraged.

Rămâne ziua de duminică. Rămâne ceva de reparat. Și speranța că Simona este indestructibilă și invincibilă și că dublul ne va scoate iar din necaz. Și că nu avem un căpitan și nejucător, și necâștigător. Era atât de simplu, domnule Segărceanu, serios, chiar nu v-ați dat seama că Buzărnescu nu este acel ceva de care are nevoie o echipă?

Comentează