Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Genk nu a greșit!

În sfârșit, Ianis Hagi la Rangers! Gata, ne-am mai liniștit și noi. Ostenise săracul de cât l-am plimbat prin curtea marilor cluburi europene în primăvara asta bolnavă. Numai că în cazul de acum situația era diferită. Marți, site-ul oficial al […]

...

A apărut alt investitor la Dinamo! SRPD

Vânzarea lui Dinamo a trecut prin toate fazele, mai puțin vânzarea. Asta ca să rezumăm evenimentele. Părțile implicate în ipotetica tranzacție și-au transmis mesaje, și-au dat ultimatumuri. S-au cerut garanții bancare, s-au oferit la schimb promisiuni. Și somații. Cineva pare […]

...

Mircea Rednic ne provoacă!

Nesecat subiectul rivalității Steaua-Dinamo, mai ales din perioada Epocii de Aur. A existat o așa-zisă Epocă de Aur din care s-a născut așa-numita Generație de Aur. Aflăm multe despre acea perioadă dacă îi ascultăm pe eroii timpurilor trecute. Bizare timpuri! […]

...

80 de metri de șmecherie

Oricum ai măsura, 80 de metri rămân 80 de metri. Cu ruleta sau cu raza laser a dronei, nu îți iese niciun milimetru în plus. Important este însă cum folosești acești 80 de metri, care reprezintă lățimea terenului la Stadionul […]

...

Lovitură pentru paraschivi și mărgineni

Personajul stătea în block-starturi, gata de acțiune. Iar noi, naivi, socoteam că pandemia ne va lăsa poate un pic mai bolnăviori, dar mai curați, mai cinstiți. Aiurea! Cluburile din prima ligă au profitat din prima zi a crizei de întreruperea […]

...

Miki, nimichi. Și un căpitan nejucător-necâștigător

Franța-România 1-1. Pe românește, una caldă, alta rece

Permalink to Miki, nimichi. Și un căpitan nejucător-necâștigător
sâmbătă, 20 aprilie 2019, 7:34

Simona Halep, victorie logică și solidă în fața Kristinei Mladenovic. 6-3, 6-1. Joc solid, echilibrat, cu pigment de clasă mondială. Voință, concentrare, anduranță, accelerare când era cazul. Un nivel al prestației la care ajungi după ani petrecuți în elită. Dincolo, la celălalt capăt al lumii, „Miki” Buzărnescu pierde în fața Carolinei Garcia, 3-6, 3-6. Aceeași Buzărnescu pe care o știm în ultima vreme.

Câteva puncte frumoase, dar un ocean de greșeli neforțate. Aceeași senzație neplăcută de film cu o păpușă căreia i s-au terminat bateriile și se lovește de perete de mai multe ori. Aceeași impresie că Mihaela joacă pentru ea, dar nu pentru echipă. Tot respectul pentru reconstruirea târzie a unei cariere care părea compromisă, dar miza personală nu trebuie confundată cu țelul echipei. Și aici intrăm în subiectul propriu-zis al primei zile a semifinalei de Fed Cup, Franța-România.

Una caldă, alta rece. Dar asta știam. Ciudat, nu știu cei care ar fi trebuit să știe. Oamenii care răspund de această echipă. Care se ocupă de ea. Pretinșii profesioniștii. Bănuiții specialiști. Căpitanul nejucător Florin Segărceanu. În primul rând el, în măsura în care nu este doar pe post de entertainer angajat să nu le deranjeze pe fete. Și de unde tristețea aceasta funciară a domnului Segărceanu, chiar și când Simona defila în fața Kristinei Mladenovic? Permiteți-mi să ghicesc. Din dorința de a vinde o imagine de tip cerebral, rece, calculat, cartezian. Păcăleală. Mai gravă decât mesajul imagistic al lui Segărceanu este greșeala de a fi titularizat-o pe Buzărnescu în dauna Monicăi Niculescu ori a Irinei Begu. Și constatarea aceasta nu este ceva de genul „După război mulți viteji se arată” sau „V-am spus noi”. Discuția despre alegerea celei de-a doua rachete a fost cât se poate de serioasă și nu puțini oameni cu adevărat pricepuți, cărora nu le este teamă să spună ce gândesc, au atras atenția că varianta Buzărnescu se va dovedi o fantezie costisitoare. Exact asta fost. Și o pâine de mâncat pentru Garcia. Un croissant servit mai târziu decât e normal, dar la fel de fraged.

Rămâne ziua de duminică. Rămâne ceva de reparat. Și speranța că Simona este indestructibilă și invincibilă și că dublul ne va scoate iar din necaz. Și că nu avem un căpitan și nejucător, și necâștigător. Era atât de simplu, domnule Segărceanu, serios, chiar nu v-ați dat seama că Buzărnescu nu este acel ceva de care are nevoie o echipă?

Comentează