Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Apărarea, eterna supernova 

Mulțumit și fericit, imediat după meciul cu nuca tare azeră Sabail, Cornel Papură credea că echipa lui s-a calificat în turul doi al Europa League. Știa ceva antrenorul oltenilor, dar nu tot. Este vorba despre turul al doilea preliminar al […]

...

Negoițiada. Ediție de colecție 

În lumea de dincolo de fotbal, Ionuț Negoiță este cunoscut mai degrabă ca fratele lui Robert Negoiță, pesedistul primar al sectorului 3 din București. Să nu operăm totuși cu impresii. De aceea ar fi cu adevărat instructivă o recapitulare a […]

...

Drapel și portdrapel 

Întrebarea a luat și nu prea asistența prin surprindere. Fiindcă nu părea foarte spontană. „Ai accepta să fii portdrapelul României la Jocurile Olimpice de la Tokyo?” a fost întrebată Simona Halep la conferința de presă de la Aeroportul Henri Coandă. […]

...

Griezmann, o poveste de spus

Alegem greșit de multe ori. Sau procedăm ca fluturii bezmetici, ne dăm cu capul de becul aprins. Doare și frige, nimic bun. Acolo, în incandescența luminii sunt Leo Messi și Cristiano Ronaldo. Și Neymar. Și Mbappe. Nu că ar sta […]

...

Verde-laser 

Simona merită admirația și gratitudinea noastră. Și o celebrare decentă care să nu strivească bucuria ei. Camerele TV o urmăresc. Ca niciodată până acum vedem imagini din interior de la Wimbledon. Din zona rezervată aristocrației și oficialilor. Televiziunea deschide ușile […]

...

Felix, ce fericire!

Mesajul 1. Există viață după Leo Messi și după Cristiano Ronaldo! Mesajul 2. La 19 ani poți străluci în Europa sau poți fi umilit acasă la tine. Asta din urmă este contribuția românească la fotbal

Permalink to Felix, ce fericire!
duminică, 14 aprilie 2019, 9:34

Să ne bucurăm atunci când primim un cadou! Mai ales unul neașteptat. Să lăsăm fasoanele, mutrele prețioase, aerele cunoscătoare. Că să mai vedem, să cântărim, să așteptăm. Talentul pur alungă spiritul analitic ca pe un intrus venit să strice sărbătoarea. Să ne bucurăm și să îi urăm bun venit lui Joao Felix.

Viitorul în marș
Probabil, așa arată viitorul. Viitorul care acum ia chipul unui foarte tânăr portughez. Alt portughez. Iute, fâșneț, subțirel, destul de înalt, deși nu pare, la cei 1,8 metri. Curajos, implicat în joc, foarte, foarte tehnic. Așa ni se înfățișează viitorul care nu ne lasă să plângem prea mult pe umărul trecutului. Pele în locul lui Di Stefano. Cruyff în locul lui Pele, Maradona după Cruyff. Messi și Cristiano Ronaldo dominând tiranic, obsedant primele decenii ale mileniului trei.

Fructul proaspăt, nu interzis
Și, în timp ce Leo și Cristiano se îndreaptă glorios spre finalul carierei, noua gardă și-a desemnat urmașii. Lângă deja clasicul Kylian Mbappe, apare acest Joao Felix. Fără să ceară voie, dar cu o sfială a celebrării golului care spune ceva frumos. Joao Felix. Impetuos, natural, curajos, ireverențios.

Cel mai proaspăt fruct al fotbalului care nu o dată are gust de rânced. Nu s-a întâmplat într-o seară de Champions League, când popoarele microbiste asistă scrobite la mereu promisul festin planetar. Și care de multe ori înseamnă o cină la care mănânci doar orez fiert în apă.

A fost să fie în seara „sferturilor” Europa League, la un meci mai puțin băgat în seamă, Benfica-Eintracht. Să ne aducem aminte de acest 11 aprilie 2019, Estadio da Luz, Lisabona, Portugalia. Un fotbalist de 19 ani reușește un hat-trick. Este cel mai tânăr jucător care realizează hat-trick-ul în cupele europene. Mai tânăr decât Eusebio. Străbunicul de la Benfica. Legenda de pe Estadio da Luz care atenta la legenda Pele.

Plonjon în fotbalul virtual
Crescut mai întâi de Porto, apoi șlefuit de Benfica, încă adolescentul Joao Felix este o noutate pentru noi, cei care urmărim ocazional fotbalul portughez. Impresarii și scouterii au mirosit mai demult marfa, iar acum cluburi mari și-l dispută pe sume aberante pe fotbalistul care este comparat inevitabil cu Cristiano Ronaldo, dar despre care avizații susțin că seamănă mai mult cu Rui Costa. Că tot e gratis, o părere personală. Nu mi se pare că seamănă cu niciunul.

La fel ca la Mbappe, și la Felix totul se petrece atât de rapid, de perfect, dar și natural încât ai impresia că ești împins într-un fotbal virtual. Urmăriți-i șutul de la golul al doilea și atingerea de la cel de-al treilea, viteza și forța pe care le imprimă mingii picioarele acelea mai degrabă filiforme. Sunt lucruri care se educă și daruri. Acele execuții ale lui Joao Felix sunt daruri educate.

Umilința și umilirea
M-aș feri de profeții de genul „Fotbalul de mâine va fi al lui Kylian Mbappe și al lui Joao Felix ori nu va fi deloc!”. Miros a plagiat după Malraux și sentință de bodegă. Dar tare mi-ar plăcea ca ei, Kylian și Joao, să fie purtătorii flăcării fotbalului-spectacol. Urmașii legitimi ai lui Messi și Ronaldo. Ai lui Cruyff, Maradona și Pele. M-aș feri de profeții teribiliste, dar nu m-aș da în lături de la o paralelă. Știm cu toții un alt fotbalist de 19 ani căruia tocmai i s-a predat o lecție fundamentală.

Nu umilința, umilirea. Lecție fundamentală în fotbalul românesc. Introdus în teren ca schimbare a unui jucător accidentat, a fost scos după numai 27 de minute. Și suntem informați că el, deoarece este băiat cuminte, a luat loc pe banca de rezerve, însușindu-și fiorul pedagogic al deciziei luate la tribuna oficială. De fapt, nu suntem informați, suntem luați de proști.

Poate că Olimpiu Moruțan nu este la fel de talentat ca Joao Felix. Sau poate dimpotrivă. Poate nu are viteza și forța portughezului. Poate deține totuși calități tehnice similare. E puțin probabil să aflăm ceva cât timp bunul plac al unor țoape cu bani în teșcherea și rapăn în călcâie este metoda de funcționare a fotbalului nostru.

Comentează