Mitriță sau un american la Stockholm 

Nimeni nu prevedea dezvoltarea unui caz clasic de indisciplină. Înțeles corect, poate constitui exemplul-pilot despre relația dintre antrenor și fotbalist

Ne-am luat la trântă deseori cu morala flexibilă a fotbalului. Nu numai al nostru. Cam tot de atâtea ori ți se atrage atenția că viața e grea, plină de compromisuri și că interpretezi rolul lupului moralist și ești negru în cerul gurii etc. „Me rog”, cum ar zice foarte simpatic nea Imi Ienei.

Unii inflexibili, alții circumspecți 

Mitriță trimis în tribună la meciul România-Feroe devine un caz atipic pentru morala elastică practicată în lumea sportului, unde ofsaidul se sancționează doar pe teren. Uneori nici măcar acolo. Prin urmare, inflexibilitatea arătată de selecționer este privită circumspect nu doar de oamenii de fotbal, ci și de oamenii-oameni. Povestea merită o recapitulare succintă, pentru cei care încă nu știu despre ce este vorba. Să derulăm totuși în sens invers faptele. Așadar… Joi seară, la două zile după partida de la Cluj, Alex Mitriță intră în direct, prin telefon, la Fotbal Club și oferă versiunea lui.

Versiunea acuzatului

Deși grăbit, în aeroport, pe punctul să se îmbarce în avionul care îl duce la Toronto, jucătorul lui New York City vorbește clar, civilizat, acceptă senin întrebările lui Radu Naum. Este tot ce își poate dori un ziarist de la un interlocutor pentru a putea oferi publicului opinia uneia dintre părțile implicate într-un conflict. Mai mult, Mitriță își pune și cenușă în cap, acceptă că a greșit, nu precizează explicit în ce fel, adaugă că își merită pedeapsa și spune că ar fi procedat la fel dacă era în locul lui Cosmin Contra.

Aplauze, stimați telespectatori! Prezent în studio, Ilie Dumitrescu îl felicită pentru atitudinea bărbătească, așa că nu mai rămâne decât ca fotbalistul și membrii staffului tehnic al naționalei să fumeze pipa păcii. Ca în romanele copilăriei, cu Winnetou și Old Shatterhand, care îi învingeau împreună pe vânătorii yankei care scalpau indieni nevinovați. Câteodată și viceversa.

Varianta pe surse

Și acum, un moment de atenție. Versiunea oferită discret presei de cineva din anturajul naționalei era că Mitriță nu va mai fi convocat la lot atât timp cât va fi selecționer Cosmin Contra. Motivele? Fostul jucător al Craiovei l-ar fi înjurat pe Jerry Gane în timpul primei reprize a întâlnirii cu Suedia, fusese ireverențios la vestiar și față de Contra, prelungindu-și starea de rebeliune în zilele premergătoare partidei cu Feroe, când a mimat pregătirea. Pentru ca povestea în întregul ei să nu pară propagată tocmai din casa naționalei, ca o formă de rezolvare vindicativă a cazului Mitriță, Jerry Gane intervenise și el telefonic în aceeași emisiune de la DigiSport. Înaintea lui Mitriță, negând înjurăturile pe care i le adresase fotbalistul.

Ce a câștigat Contra

Încurcate sunt căile relației domnului selecționer cu jucători ca Mitriță, nu? Și sigur că nu întotdeauna versiunea jurnalistică este musai adevărată, iar povestea pacifistă a lui Mitriță și Gane este susținută de oameni cu credibilitate în organigrama federală. Să reținem altceva. Deși a pierdut 3 puncte la Stockholm, Contra nu a pierdut și vestiarul. Fiindcă mesajul este neechivoc (și) către colegii „americanului”. Faceți ca el, pățiți ca el! Toleranță zero la indisciplină.

Altă dimensiune

Ar fi nimerit ca selecționerul să revină după un timp asupra pedepsei în măsura în care pocăința lui Mitriță este sinceră? Probabil că da, dar nu putem vorbi în locul lui. Și nu de diplomație duce lipsă fotbalul nostru. Altfel, chiar dacă descriu o realitate deformată sau chiar alternativă, personaje ca Stanciu, Chipciu și Mitriță trebuie încurajate să vorbească. Intrați laolaltă într-o nouă dimensiune a comunicării, poate scăpăm de clișeul fotbalistului limitat. Vorbind mai bine, spunând ce gândesc, ce îi doare, au șanse să și joace mai bine. Poate.