Tamaş, alcoolul şi beţia celor din jur

Este că primul impuls la aflarea veştii despre ultima ispravă a lui Gabi a fost să pufnim în râs?

Dictonul discutabil potrivit căruia suma viciilor este constantă la oameni ne face egali în fața legii morale. Cât o mai fi contând ea astăzi, când cerul înstelat de deasupra noastră, invocat de un anume Immanuel Kant, tinde să devină și el o amintire. Din cauza poluării de toate felurile.

Face ce vrea băiatul. Chiar aşa?

O introducere cam pretențioasă pentru cineva care are probleme cu băutura. Cel care dă alcoolmetrele și radarele peste cap este Gabriel Tamaș, de profesie fotbalist, iar o parte însemnată dintre conaționali consideră că au o problemă cei care consideră că Tamaș are o problemă cu alcoolul. Adică face băiatul ce vrea cu viața lui, băi ipocriților! Ce, bea din banii voștri? Își trăiește viața, băi fătălăilor! Și ce, mă, voi nu beți? Nu v-ați pilit și voi la viața voastră? Și lasă că știm noi, şi dacă nu beți tot găsiţi motiv să vă bateți copiii sau nevasta. Sau alte nenorociri.

O paranteză

Și uite așa ajungi să nu mai poți spune nimic de frică să nu fii suspectat că ţii lecţii de morală. Sar de la una la alta. Ați observat cu câte perechi de mănuși a fost tratat momentul artistic „Şi să aplaude mai tare băieții ăia în tribună!” al Simonei Halep? Nu este deloc oportun să observi ieșirea de… precupeaţă?… atunci când fata se pregătește să devină din nou numărul 1 mondial. Dimpotrivă, ar fi o discuţie interesantă aceasta despre corespondenţa (biunivocă sau unilaterală?) dintre performanţă profesională şi comportament social.

Nici umor, nici umori

Să revenim totuşi la Tamaş, omul care, vorba unora cu umor, vede mereu partea plină a paharului. Este nevoie şi de umor când intră Gabi în scenă, dar a trata numai în registru anecdotic cazul lui, a face complice cu ochiul nu este deloc reţeta potrivită. Dacă apropiaţii, inclusiv oamenii din fotbal, mai ales impresarul, nu ar fi tratat derapajele lui ca pe nişte întâmplări hazlii, dacă l-ar fi făcut să priceapă că are nevoie de tratament medical de specialitate, de o cură de dezintoxicare, nu de intoxicări ale spaţiului public cu ştiri false, poate că astăzi fostul internaţional nu îşi petrecea săptămâna în arestul poliţiei israeliene. Poate că nu devenea un pericol pentru integritatea celorlalţi. Când goneşti băut cu peste 200 la oră te transformi într-o bombă amorsată. Nici măcar cu ceas.

Dincolo de aparenţe

Şi sigur, autorităţile israeliene probabil că doresc să ofere şi un exemplu despre tratamentul nediscriminatoriu la care este supusă o persoană publică faţă de una anonimă. Deşi aparent o justiţie care protejează identitatea unui inculpat până la stabilirea irevocabilă a vinovăţiei (nu vi se pare că am mai auzit despre instituirea acest model şi pe meleagurile noastre?) este una mai relaxată. Tot aparent, clubul lui Tamaş se poziţionează antagonic faţă de reprezentanţii legii. Avocatul care l-a reprezentat pe fotbalist a fost concediat de Hapoel Haifa. Să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe, patronul echipei şi-a anunţat scurtarea vizitei în SUA. De ce credeţi, ca să-l încurajeze pe Găbiţă, să-l invite la un pahar?

Mai multe decât Costică Ştefănescu

Cu ce rămânem din poveste în afara gustului sălciu, unii ar zice ca de mahmureală? Gabi Tamaş nu este primul jucător care are probleme cu băutura, fotbalul este plin de exemple celebre. De la George Best la Paul Gascoigne şi până la Florea Dumitrache. Rămânem totuşi cu impresia că Tamaş, un fotbalist cu reale calităţi, un om care a strâns 67 de prezenţe la echipa naţională (mai multe decât Costică Ştefănescu!), putea fi ajutat altfel decât prin concesii şi complicităţi. Că drumul lui în fotbal şi în viaţă putea fi mai puţin etilic dacă trăiam într-o societate cu repere sănătoase. În care cei apropiaţi să te ajute în loc să te înfunde.

Fiindcă, din fericire, Tamaş nu suferă de o boală incurabilă. Noi, cei care ne distrăm pe margine, suferim.