Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Apărarea, eterna supernova 

Mulțumit și fericit, imediat după meciul cu nuca tare azeră Sabail, Cornel Papură credea că echipa lui s-a calificat în turul doi al Europa League. Știa ceva antrenorul oltenilor, dar nu tot. Este vorba despre turul al doilea preliminar al […]

...

Negoițiada. Ediție de colecție 

În lumea de dincolo de fotbal, Ionuț Negoiță este cunoscut mai degrabă ca fratele lui Robert Negoiță, pesedistul primar al sectorului 3 din București. Să nu operăm totuși cu impresii. De aceea ar fi cu adevărat instructivă o recapitulare a […]

...

Drapel și portdrapel 

Întrebarea a luat și nu prea asistența prin surprindere. Fiindcă nu părea foarte spontană. „Ai accepta să fii portdrapelul României la Jocurile Olimpice de la Tokyo?” a fost întrebată Simona Halep la conferința de presă de la Aeroportul Henri Coandă. […]

...

Griezmann, o poveste de spus

Alegem greșit de multe ori. Sau procedăm ca fluturii bezmetici, ne dăm cu capul de becul aprins. Doare și frige, nimic bun. Acolo, în incandescența luminii sunt Leo Messi și Cristiano Ronaldo. Și Neymar. Și Mbappe. Nu că ar sta […]

...

Verde-laser 

Simona merită admirația și gratitudinea noastră. Și o celebrare decentă care să nu strivească bucuria ei. Camerele TV o urmăresc. Ca niciodată până acum vedem imagini din interior de la Wimbledon. Din zona rezervată aristocrației și oficialilor. Televiziunea deschide ușile […]

...

Tineret, mândria țării 

A Țării Bascilor deocamdată.

Permalink to Tineret, mândria țării 
duminică, 24 martie 2019, 1:27

Naționala U21 a României a primit un avertisment în Spania. L-am recepționat noi, toți cei care ne-am entuziasmat pentru calificarea la Euro

Granada era să fie o grenadă pentru naționala sub 21 de ani. Buuum! Praf și pulbere. Noroc că adversarii au ratat potop de ocazii și că a fost doar un meci amical acest Spania-România 1-0. Exemplu tipic de rezultat mincinos. Urmașii lui Iniesta ne-au dat metodic cu terenul în cap și am scăpat ieftin. Și să mai spună cineva că întâlnirile fără miză sunt pierdere de timp! Iată că uneori sunt avertismente. Prilejuri de (re)evaluare. Sau aterizări forțate.

Lumea virtuală a lui Nedelcu

Cineva este totuși de altă părere. Cineva pare că trăiește într-o realitate virtuală. Stimați compatrioți, are cuvântul Dragoș Nedelcu. Și nu pentru că nouă ne-ar fi lene să scriem, dar merită toți banii să aflăm părerea mijlocașului fecesebist exprimată imediat după meci.

„S-a văzut o oarecare diferență. Spaniolii au avut un ritm mai bun decât al nostru, dar pe faza defensivă ne-am descurcat destul de bine. Am închis spațiile, iar spaniolii nu au avut prea multe ocazii. Era greu să pregătim meciul într-o perioadă atât de scurtă. Jucătorii care au venit au dat totul și consider că am ieșit de pe teren cu capul sus, nimeni nu ne poate reproșa ceva.”

Răi și spaniolii!

Mai ziceți ceva! Că nu are Nedelcu vorbele la el, că nu dovedește spirit analitic. Și eufemismul acesta încântător. Auzi, s-a văzut o oarecare diferență. Nu mult, atât doar cât preț de o repriză să treci de centrul terenului numai un metru, doi. Ca să ai de unde pasa la portar. Răi și imperialiștii ăia de spanioli, conchistadori din tată-n fiu, obișnuiți să ia cu japca țări, continente, terenul advers. Obsesia asta incurabilă pentru posesie.

Când portarul e cel mai bun jucător

Serios acum. Nedelcu are o problemă de percepție care explică, probabil, și prestațiile de la echipa de club. Și faptul că a devenit una dintre țintele predilecte ale derapajelor patronului. Una joacă, alta crede că joacă Dragoș al nostru, căruia nu o dată i-am ținut partea. Deh, să ne facem de râs împreună. Pedagog, selecționerul Mirel Rădoi s-a abținut să dezvolte un caz din evoluția modestă a lui Nedelcu, ducând discuția în planul minutelor de joc puține pe care le agonisește în campionat. Să nu fim răi, prestația lui Nedelcu a fost în ton cu aceea a majorității colegilor, exceptându-l, bineînțeles, pe Ionuț Radu. Când portarul este cel mai bun om al echipei, discuția despre câte probleme am reușit să le ridicăm spaniolilor se încheie prematur.

Dor de titulari

Fiindcă acesta era scopul „acțiunii Granada”. Verificarea potențialului fotbalistic al naționalei U21 mai ales în condițiile absențelor masive cauzate de migrația jucătorilor către echipa mare. Nimeni nu își închipuia că Boboc, Ciobanu sau Darius Olaru sunt cam tot pe acolo cu Reguillon, Oyarzabal sau Borja Mayoral. Se vede însă că în lipsa lui Răzvan Marin, Tudor Băluță, Ianis Hagi sau Pușcaș, naționala U21 arată destul de rău. Ca să folosim și noi un eufemism marca Nedelcu. Nu vom ști însă până la turneul final cât de bine va arăta România U21 cu toți titularii. Dacă îi va avea, căci acțiunile naționalei mari și ale celei de tineret se vor suprapune la un moment dat. Nu mai intrăm în discuția fără sfârșit despre priorități.

Rădoi, ai cuvântul!

Meciul de la Granada a funcționat ca un antitermic. Ne-a mai trecut febra care producea halucinații despre traseul pe care îl vom parcurge la Euro de tineret. Poate că din pățania asta va învăța și Mirel Rădoi, băiat inteligent și puțin mai realist decât Dragoș Nedelcu. Pe stadionul din Granada nu au jucat contra României doar cele 188 de milioane de euro, sumă la care este evaluat lotul spaniol. Tradusă în materia primă numită fotbal, contra noastră a jucat o altă viziune despre fotbal. Despre meseria de fotbalist. Înțelegeți? Că altfel, la vorbe, Dragoș Nedelcu îi face și pe Reguillon, și pe Oyarzabal.

Comentează