Târziu! 

Ai noștri au început meciul cu o repriză întârziere, iar asta ne-a costat un rezultat bun. Ne-a învins o echipă accesibilă, asta e problema.

Suedia arată așa cum o știm, România la fel. Vorbim despre naționalele de fotbal, dar putem extrapola. Suedia este o echipă bine organizată, disciplinată, metodică, solidă fizic. Fără sclipire, previzibilă în geometria ei care a dus-o totuși până în sferturile de finală ale Cupei Mondiale.

Care este condiția ca o echipă lipsită de farmec să pară una frumoasă și surprinzătoare? Să întâlnească naționala României așa cum a arătat ea în prima repriză. Dacă spunem vulnerabilă în defensivă intrăm în zona eufemismelor.

Fiindcă altfel Contra a trimis o formulă ofensivă în teren la Stockholm, dar asta s-a regăsit doar pe desenul din ecranul PC-ului sau al televizorului. În teren, Pușcaș aștepta pasele lui Chipciu sau Stanciu. Care pase nu veneau sau îi ajungeau la gât. Motivul e simplu. Mijlocașii centrali, Tudor Băluță și Răzvan Marin sunt prima linie care cade. Atât de lăudatul Marin prinde 45 de minute care îl califică pentru un transfer la Chiajna, iar americanul Mitriță zici că vine dintr-o trupă de circ de peste Ocean, nu dintr-una de fotbal. La Stanciu începe să se simtă influența deșertului.

Mare problemă este însă linia fundașilor. Lateralii Manea și Bancu sunt autostrăzile pe care se dezvoltă atacurile lui Berg și compania. Deci avem autostrăzi! La 35 de ani Săpunaru nu mai joacă decât din rutină, Dragoș Grigore este izvor nesecat de erori. Vezi faza primului gol al suedezilor. Dar pauza a adus o schimbare în bine. O schimbare de atitudine și de efectiv. Mitriță îi lasă locul lui Keșeru, care va și înscrie, Răzvan Marin începe să devină fotbalistul care impresionează în Belgia.

Contra insistă pe cartea atacului. La 2-1 pentru nordici nu mai contează un gol în plus la pasiv. Ivan îi ia locul lui Tudor Băluță, Ianis pe acela al lui Pușcaș. Suedezii cedează posesia, dar rămân periculoși pe contraatac. Prostiile din primele 45 de minute apasă însă prea greu, iar meciul se încheie așa cum a început cu o ocazie mare a lui Isak. Cu suedezii bătând cornere la poarta lui Tătărușanu.

O echipă bine organizată și nesărată învinge o echipă mediocră, care preț de o repriză a încercat să își depășească statutul. Suedia-România 2-1. Iar suedezii au devenit brusc prietenoși la salutul final. Nu era mai bine să fi fost bosumflați?