Domnul Bătrânei Doamne 

Nu cădeţi în capcană, nu este Cristiano, ci Allegri! Dar portughezul este oricum parte a poveştii.

Marii antrenori spun nu o dată lucruri interesante. E drept că uneori spun şi prostii. Sau le şi fac. Vezi cazul lui Diego Simeone, care, după ce vânduse un anumit tip de ouă pe Wanda Metropolitano, a promis că se duce să comercializeze pepeni dacă este eliminat de Juve. A fost, dar nu s-a dus.

Allegri, ma non troppo!
Să îl lăsăm deocamdată pe argentinian şi să mergem către Massimiliano Allegri. „Mi-a plăcut că nu am făcut o partidă nevrotică”, a declarat italianul după ce Juventus a eliminat pe Atletico, remontând handicapul de două goluri de la Madrid. Parcă este altceva. O altfel de declaraţie decât banala pilulă de banalităţi cu care suntem obişnuiţi noi pe acasă, prin Liga noastră cea de toate zilele. „Riscul era să jucăm isteric”, a continuat Allegri, care îşi îndemnase echipa să atace prudent. Să joace allegri, ma non troppo. Dacă acceptaţi parafraza arhicunoscutei recomandări de pe portativele pieselor muzicii clasice.

Blestemul Champions League?
Aşa joacă Juventus, alert, dar nu foarte grăbit. O prelungire a proverbului latin festina lente. Grăbeşte-te încet! Iar dacă tot am început să navigăm printre citate, dictoane şi proverbe, în cazul lui Juve se înşurubează perfect şi acel „Scopul scuză mijloacele”. Lansat de un florentin, Niccolo Machiavelli, şi aplicat creator de piemontezii bianco-neri. Care împreună cu Allegri au confiscat titlul în Serie A, dar tânjesc după un succes în Champions League. Max Allegri însuşi nu are în palamares trofeul care poate fi recunoaşterea supremă în meseria de antrenor. Detractorii nu puţini ai Bătrânei Doamne pretind că UCL este Judecata de Apoi a Păcatelor din campionat. Amin!

Ca un Amaro Lucano
Cu sau fără Champions League, Allegri este unul dintre marii profesionişti ai fotbalului contemporan. El nu este un vulcanic gen Klopp, nici un filosof nebun ca Bielsa, nici un choloist ca Simeone. Chipul lui chinuit de îndoieli, comportamentul reţinut, declaraţiile concentrate, aproape medicamentoase, ca un digestiv Amaro Lucano după o masă copioasă, totul descrie un om aparte. Nu este un tip care ţine să fie în modă sau în tendinţă, propune stilul pe personaj anti-star. Poate că spre astfel de oameni ar trebui să ne aplecăm mai des bruma noastră de atenţie. Sunt exemplare pe cale de dispariţie şi merită protejate.

Compromisul
Ironie splendidă, entitatea determinantă în calificarea acestui Juve maşină de fotbal a ţinut să dea cu mucii în fasole, copiind gestul obscen al lui Simeone. Îşi poate permite Allegri să se dezică de Cristiano Ronaldo? De motorul echipei lui? Evident că nu, compromisul este parte a jocului pe care îl jucăm toţi. Viaţa. Problema este că gestul cu pricina, repetat nu doar de Cristiano, ci şi de alţi viteji, începe să prolifereze. Pariu că mâine-poimâine îl vom vedea şi pe stadioanele noastre reprodus de un fotbaliator convins că a ouat o mărgică?