Săracele gazde! 

FCSB a ajuns o trupă de circ al cărei unic scop este să dea reprezentaţii pentru stăpân

Pentru microbiştii care sunt şi amatori de filme cu extratereştri. Nu vi se pare că antrenorii de la Steaua/FCSB par fiinţe umane în al căror şi din al căror corp creşte/se hrăneşte un monstru extragalactic? Care la un moment dat, de maximă oroare în peliculă, rupe pieptul gazdei şi scoate capul hidos la lumină. Dacă aţi văzut seria de „Alien” cu Sigourney Weaver imaginea vă este foarte cunoscută. Cam aşa arăta Mihai Teja după meciul cu Viitorul, de parcă îl văzuse pe dracul extraterestru cum îi iese pe gură.

Tentaţia
Diferenţa este că, spre deosebire de film, gazda monstrului din fotbal se lasă posedată cu bună ştiinţă. Ea cunoaşte deznodământul, ştie că va fi mâncată pe dinăuntru şi că la un moment dat nu va rămâne decât o carcasă. Dar semnează pactul. Tentaţia de a se urca în iluzoria navă spaţială fie şi în postura de cobai, dorinţa de a-şi trece în cartea de vizită un voiaj printre stele pentru a putea călători mai apoi confortabil printre cămile trece în lumea fotbalului de la noi drept experienţă profesională.

Omul depăşit de evenimente 
Gata cu filmele SF, înapoi la fotbalul posedat de mediocritate al echipei antrenate de Mihai Teja! Aici nu este niciun dubiu. Teja chiar antrenează, dar Becali dictează. Faţa de om depăşit de evenimente afişată de Teja la finalul meciului cu Viitorul este sugestivă. Niciun semn de revoltă, doar grija de a ocoli subiectul. Iar subiectul este relaţia de subordonare absolută faţă de patron. De obedienţă necondiţionată. Dacă Becali se declară stăpânul turmei, ce rezultă că sunt cei care lucrează pentru el?

Înghiţitori de săbii şi clovni
FCSB a avut şi momente de fotbal bun contra Viitorului. Pasaje de virtuozitate fotbalistică semnate de Moruţan şi Coman, demonstraţii de forţă pură cu Filip şi Gnohere. Dar se simte că roş-albaştrii nu sunt o echipă care joacă după ideea tactică a antrenorului, ci un grup dezbinat în care fiecare îşi propune să impresioneze ochiul stăpânului. Pe Becali trebuie ei să-l mulţumească sau măcar să nu îl enerveze, nu pe cel care conduce şedinţele de pregătire. Problema tradiţionalei vicecampioane a ultimilor ani este că şi adversarii au înţeles că opozanţii nu sunt o echipă, ci o trupă de circ. Cu înghiţitori de săbii şi clovni, dar nu cu îmblânzitori de lei şi trapezişti.

O măsură pentru toţi
Un salt necesar în tabăra învingătorilor. Notă maximă pentru spiritul ofensiv al lui Hagi, care este premiat la primul derby al play-off-ului. Deci, se poate şi cu FCSB! Plus bucuria împărtăşită cam de toată lumea fotbalului românesc că Ianis a făcut probabil primul meci cu adevărat consistent (aş evita să zic „mare”) al carierei. De regulă, suntem traşi de urechi de aceiaşi oameni de fotbal atunci când lăudăm câte un tânăr jucător, altul decât fiul lui Gică Hagi. Cunoaşteţi textul. Că ne grăbim, că nu îi facem decât rău băiatului cu laudele premature, că îi cresc corniţele, că să aşteptăm să confirme. Şi aşa mai departe.

Poate ne-ar prinde bine să aplicăm aceeaşi măsură. Nu că Ianis şi-ar lua-o în cap, dar e mai sănătos pentru toată lumea.