Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Mesajul Belindei pentru Simona

Şi nu doar pentru ea. Nu este un mesaj care o îndeamnă să îşi angajeze un antrenor, ci o îndeamnă să fie atentă la asaltul tinerelor neduse la biserică

Permalink to Mesajul Belindei pentru Simona
miercuri, 13 martie 2019, 6:55

Lacrimile nu fac bine la ten, dar limpezesc conştiinţa. Simona Halep a mărturisit că a plâns după înfrângerea din optimile Indian Wells în faţa cehoaicei Marketa Vondrousova. Apoi a venit la conferinţa de presă şi a explicat lucid motivele căderii din meciul tocmai încheiat. Nu fusese deloc aşa, adică lucidă, în timpul partidei cu tânăra de 19 ani.

Potopul de greşeli neforţate, 36 pe tot parcursul partidei, şi numărul discret de mingi câştigătoare, 6, susţin teoria cenuşiului coborât peste jocul numărului 2 mondial. Încă numărul doi mondial până săptămâna viitoare. Dar nu asta este cel mai important, faptul că Simona va cădea poate până pe 4 sau pe 5 în ierarhia WTA. Îngrijorătoare este monotonia jocului pe care îl etalează în ultimul timp. Predictibilitatea, ca să folosim un termen la modă.

Doar că predictibilitatea care este bună în politică şi în economie nu este bună în tenis. Atunci când adversarul îţi citeşte stilul, când îţi anticipează loviturile, felul în care te deplasezi, trebuie făcut ceva. Repede! Iar acest repede înseamnă angajarea unui antrenor. Experimentul aventurii pe cont propriu poate seduce din punctul de vedere al jurnalismului liric, dar nu este o variantă viabilă pentru o jucătoare de top. De super-top, ca Halep. Peisajul tenisului feminin, oricum foarte schimbător, suferă transformări structurale. Zdrobitoarea victorie a elveţiencei Belinda Bencici asupra japonezei Osaka, lider mondial, nu pledează pentru ideea că „iată, li se întâmplă şi altora”. Este un avertisment.

Acest 6-3, 6-1 al Belindei, un alt fost copil-minune, semnifică asaltul fără precedent asupra ierarhiilor şi aşa glisante din tenisul fetelor. Acolo unde, am scris-o de nenumărate ori, Simona s-a dovedit cea mai constantă. Acum însă, la acest început de 2019, pare că nimeni şi nimic nu te apără. Jucătoare ca Sabalenka, Barty, Vondrousova, de ce nu Anisimova nu par deloc impresionate de cartea de vizită a oponentelor. De vechimea acestora în Top 10, acolo unde nu ajung decât alesele.

Conform unui ciclu firesc în sport, la fel ca în viaţă, Simona Halep a ajuns din vânător vânat. Astea foarte tinere nu au respect pentru nume, nu dau doi bani pe palmares, nu citesc cronicile noastre elogioase. Ele muşcă din carnea adversarelor. Lovesc tare, aleargă repede, scot mingi imposibile şi găsesc rezolvări neortodoxe. Această ofensivă a tupeului juvenil nu poate fi rezolvată cu terapii de plâns.

Un antrenor bun, cu autoritate profesională, răbdător, fin pedagog, dar nu demagog, nu umil ar fi soluţia pe care o văd specialişti şi simpli suporteri. Fire voluntară, cred că Halep se va ambiţiona să meargă o vreme tot de una singură. Cu Daniel Dobre, recent cooptat şi demis anterior prin sms-uri, mi se pare că este tot singură.

Comentează