Fotbalişti de carton
Nu doar miliardari de carton. Dar sensul este altul. "Modele şi recunoştinţă” este o iniţiativă recentă a FRF

Foarte bine, fotbalului românesc nu-i prisosesc iniţiativele. Ce presupune totuşi această campanie?
Fiecare echipă care a influenţat cariera a cel puţin unui jucător convocat în campania de calificare pentru Euro va fi recompensată de FRF cu o machetă din carton a respectivului fotbalist! Macheta îl reprezintă pe fotbalist în mărime naturală, în echipamentul naţionalei, ţinând în mâini tricoul echipei care l-a format.
Cineva a clocit
Înainte să ne prăbuşim de râs ori să facem calcule meschine privind costul unei astfel de operaţiuni, să observăm că la Federaţia Română de Fotbal se munceşte. Şi se gândeşte. Cineva a clocit acest soi de recompensă până au ieşit puii din găoace. Probabil un cineva sau o ea de la departamentul de marketing. De ce nu şi câteva spirite libere de la departamentul de comunicare! „Ca şi” foşti ziarişti, oamenii de acolo acoperă o plajă semnificativă de evenimente inspiraţionale. Cum le place dânşilor să spună.
Cadou cu putere de simbol. Hmmm!
Deci cluburile noastre care au contribuit la creşterea tinerilor fotbalişti de la naţionala U21 au primit sau vor primi machete din carton ale respectivilor.
Din carton, dar în mărime naturală. Vă daţi seama cum o să fie când Ianis va da nas în nas cu Ianis, ce sperietură! Marcel Pigulea declară pentru Libertatea că se teme pentru integritatea tricolorilor de carton în cazul în care urmează indicaţiile de la centru şi le ţine în vestiar. „Trebuie să am grijă să nu le deseneze copiii mustăţi”.
Hai, domnu’ antrenor, dar ce credeţi că puştii dumneavoastră nu au maturitatea necesară să aprecieze un asemenea cadou-simbol? Să nu simtă viziunea federală despre recunoştinţă? Nu pricepeţi ce banal ar fi fost să primiţi ceva echipament sau nişte mingi? Ori, şi mai rău, nişte bonuri de masă, să aibă ăia mici un supliment alimentar atât de necesar pentru cei veniţi din medii defavorizate?
Le-ar fi şi v-ar fi jignit demnitatea. Pe când aşa, să îl priveşti faţă în faţă pe Răzvan Marin, să te confrunţi cu Dennis Man în fiecare zi când te echipezi e cu totul altceva. E zona crepusculară. Unii i-ar zice noaptea minţii.
Să dăm frâu liber imaginaţiei!
Sigur, cu puţină imaginaţie, iniţiativa putea merge mai departe. Bunăoară, micuţii din zona Braşov puteau participa la o tombolă al cărei premiu să fie o excursie cu vaca pe Tâmpa.
Iar cei din regiunea Harghita-Miercurea Ciuc să primească o jumătate de schi de lemn după un concurs de creaţie de bannere bilingve cu tema „Burleanu preşedinte până când s-o plictisi”. Iar la Buzău, în Piaţa Dacia, altă provocare cu tema „Vreau să fiu Bodescu!”. Premiu? Un bilet la păcănele, în bâlciul Drăgăicii.
Vedeţi, paleta unor astfel de acţiuni care să dezvolte spiritul scormonitor şi de învingător al micuţilor fotbalişti este foarte largă. Trebuie numai să vrei. Să vrei să tai frunză la câini. Căci sistemul corporatist după care se conduce şi FRF încurajează specia numită muncă virtuală. E posibil totuşi să nu înţelegem noi adevăratul impact emoţional, cei cărora acest tip de iniţiativă ni se pare caraghioasă.
Carton presat în era digitală
Poate că viitorii fotbalişti sunt ţinta reală a mesajului şi nu înţelegem noi. Promit să cercetăm impactul machetelor de carton asupra viitorului micuţilor fotbalişti care trăiesc totuşi în epoca digitală. Evident, un sistem Bluray cu televizor ultra HD, pe care să ruleze momente semnificative din cariera unuia sau altuia dintre actualii componenţi ai naţionalei U21, costă mai mult decât o machetă de carton.
Dar ar avea copiii unde să urmărească în sistem 4K meciurile de la Euro, Champions League, chiar Liga 1. Nu e o contrapropunere, e un gând al cuiva care nu are nicio perspectivă să lucreze vreodată la FRF. „Ca şi” om de fotbal.