Aceeași Simona, alt Darren
Utopie, Halep nu va găsi un duplicat al australianului. Identificarea noului antrenor este acum marea încercare, nu păstrarea locului 2 WTA
Am înregistrat pasiunea unor cititori pentru numere și cifre. Legitimă, sportul nu este doar poezie, este și matematică pură. Haideți atunci să navigăm un pic prin meandrele concretului.
Statistica minunată, dar inutilă
Simona Halep, 27 de ani, actual număr 2 în ierarhia mondială. Fost lider WTA timp de 64 de săptămâni, dintre care 48 consecutive. Performanță care o așază pe locul 10 în clasamentul all-time al jucătoarelor care au atins piscul. Ea nu doar că l-a atins, a și zăbovit acolo preț de un an și 3 luni.
De partea cealaltă a fileului Belinda Bencici, 21 de ani (pe 10 martie, 22), locul 45 WTA. Fost număr 7, fost copil-minune al tenisului. Revenită în circuit și în prima linie după o serie de accidentări și de întrebări cărora aproape orice adolescent(ă) le cade victimă.
Sfert de finală Dubai, Simona Halep-Belinda Bencici 6-4, 4-6, 2-6. Clar, tenisul ăsta e certat cu matematica! Elvețianca merge mai departe, purtând pe umeri dorința compatrioților de a fi urmașa lui Roger Federer și a Martinei Hingis. Dar pe noi ne interesează mai puțin ce visează cei din Țara Cantoanelor și mai mult ce ne dorim noi în Patria Mioriței. Tocmai fiindcă Simona Halep nu este desprinsă din acea baladă. Ea nu este un monument metafizic de resemnare, ci un bulgăre de ambiție și de voință.
Duble greșeli și ași. Ce alegem?
9 meciuri în 13 zile, atât a jucat Simona de la începutul anului. Finală pierdută la Doha în fața belgiencei Mertens, sfert de finală la Dubai. Plus cele două partide din Fed Cup. Mult. Mult în special pentru cineva care a avut recent o problemă medicală serioasă. O are. Hernia de disc nu se vindecă, se tratează. Asta vă pot certifica medici specialiști. Și poate că acele 13 duble greșeli din meciul cu Bencici, poate că durerile la tendonul piciorului stâng sunt tot un reflex al suferinței mai mari, hernia.
Da, dar și 8 ași reușiți contra elvețiencei, vine contraargumentul. Atipic pentru ea, chiar în condițiile unei îmbunătățiri semnificative a serviciului. Cum e posibil așa ceva? Dacă a existat o durere, și a existat, Simona nu este o trișoare, ea a servit asumându-și un grad de risc peste medie. A fost numai oboseală acolo, în fața Belindei, sau și altceva? Lucrurile merseseră bine spre foarte bine până dincolo de jumătatea setului secund. Ca în finala cu Mertens. A urmat de fiecare dată căderea. Nu abruptă, dar ireversibilă. Un gol energetic, dar mai ales oboseală mentală. Suferința creierului atrage automat și durerea fizică.
La orizont, Indian Wells
Spre deosebire de Cristian Tudor Popescu, eu nu am știut dinainte că Simona urmează să piardă meciul cu Bencici. Sunt probabil mai naiv și mai puțin priceput în ale tenisului, asta trebuie să fie cauza. Așa că mă feresc să anticipez ce va fi la Indian Wells, peste nici două săptămâni. Indian Wells este primul turneu cu adevărat important al anului. Din categoria Premier Mandatory, Indian Wells este, inclusiv la nivelul premiilor, cel mai mare turneu după Grand Slam-uri. Unii îl și numesc al 5-lea turneu de Grand Slam. Acolo, în colțul acela mai degrabă deșertic de Californie, se va da o luptă incomparabil mai dură decât la Doha sau Dubai. Acolo vine elita, fără excepții.
Nici Roger n-a putut singur
Dacă nu se întâmplă ceva cu totul spectaculos, Simona se va prezenta și la turneul patronat de Larry Ellison de la Oracle tot cu un staff din care lipsește antrenorul. Unii susțin că ea își caută noul îndrumător având în minte și pe retină chipul lui Darren Cahill. Întreprindere utopică. Iar încercarea cu Van Cleemput i-a alimentat bănuiesc senzația că mai bine singură decât cu unul care face mutre. Altfel, atât în circuitul feminin, cât și în cel masculin, nu a rezistat nimeni acestui exercițiu de solitudine. Nici Serena, nici Djokovici, nici măcar ultraperfectul Federer. Care, apropo, și-a perfecționat venirile la fileu în urma colaborării cu Stefan Edberg. Așa cum Simona și-a îmbunătățit spectaculos serviciul după scurta experiență alături de Andrei Pavel.
Trustul Halep, nu IMM-ul Halep
Alegerea unui nou antrenor ar trebui să fie prioritate, fiindcă, vorba unui coleg, actuala ipostază seamănă cu un IMM, o întreprindere mică și mijlocie. Iar Simona a devenit altceva. S-a definit la alt nivel. Ea este un trust al speranțelor compatrioților. De aceea și abundența știrilor și articolelor care o au ca subiect, situație care pricep că îi enervează la culme pe unii. Stați liniștiți, nu este nici ea veșnică! Se va retrage peste cîțiva ani, nu mulți. Și de-abia atunci vom înțelege ce am avut și ce-am pierdut. Clasic românesc.