Zidarii timpurilor moderne
Alexander Ceferin. Un nume oarecare, o funcție imensă. Puterea ocultată de anonimat, ultima modă. Cel puțin în fotbal

Costume slim, personaje low profile. Se schimbă lumea sub ochii noștri. Pe care dacă nu îi căscăm, riscăm să nu pricepem nimic. Și așa, probabilitatea de a rămâne ignoranți este mai mare decât aceea de a ne deștepta.
O știre pierdută
Știați că zilele trecute au fost alegeri la UEFA? Nu știați. Nu știam. Știrea s-a rătăcit printre alte știri mai spectaculoase. Titularizarea lui Matei, cursa nebună a lui Dinamo către play-off. Duelul lui Mircea cel Bătrân cu Mircea cel Strâmb. Ce relevanță mai are cine conduce UEFA? Totuși, de acolo, din Nyonul străjuit de frunțile de gheață ale Mont Blanc-ului (muntele, nu pixul), vine lumina. Acolo se iau decizii, se trasează liniile directoare. Modelul de a conduce fotbalul.
Futsalul care te face șef la UEFA
Alexander Ceferin a apărut de nicăieri. Puțină lume știe cine este, inclusiv dintre oamenii pasionați de fotbal. Alexander Ceferin a apărut de nicăieri, dar nu este un nimeni. Din 2016, de când a căzut Platini, el este președintele UEFA, cea mai puternică grupare continentală a fotbalului. Un avocat sloven, absolvent al Facultății de Drept din Ljubljana, fost conducător al unui club de futsal, devenea peste noapte conducătorul celei mai puternice confederații din fotbalul mondial. Ce similitudine cu personaje și evenimente mult mai apropiate nouă! Ce coincidență!
Ca la Congresul PCR
Acum câteva zile, Alexander Ceferin a fost reales președinte al forului european în urma unui exercițiu democratic demn de glorioasele plenare sau congrese ale PCR. A fost singurul candidat, iar aplauzele delegaților au consfințit noul mandat de 4 ani al slovenului cu privire de oțel. Priviți-l cu atenție! Ceferin întruchipează arhetipul actualizat al omului puternic. Economie de vorbe, de gesturi. Slab, aproape costeliv, tuns periuță, bărbierit aparent neglijent, îmbrăcat inevitabil în costumul care cade impecabil. Dacă nu ai ști cine este l-ai lua drept un manechin care prezintă colecția toamnă-iarnă la ținutele office. Sau, și mai bine, l-ai confunda cu un membru al gărzii pretoriene a lui Răzvan Burleanu.
Iată totuși câteva dintre ideile expuse de domnul Ceferin în discursul succesiv realegerii.
„Fotbalul era lovit, în plan european şi mondial, de cea mai gravă criză de guvernanţă din istorie. Dar voi aţi acordat încrederea voastră unui cvasinecunoscut. O criză este înainte de toate o ocazie unică pentru schimbare, pentru o schimbare în bine. Iar primul lucru pe care am dorit să-l facem şi l-am făcut a fost acela de a regăsi unitatea pierdută. (…) UEFA va fi o sursă de idei constructive pentru FIFA şi nu o sursă de opoziţie”.
Eficienți, pragmatici, cinici
Emoționant! În „Scânteia” de altădată ar fi urmat o paranteză în care scria „Aplauze însuflețite”. Și da, este mare tentația de a duce povestea în zona masoneriei, a organizațiilor secrete care guvernează nuseștiecum lumea. Mason din franceză înseamnă zidar. Să ne limităm la traducere și să spunem că ei, acești băieți și domni în costume la trei ace, sunt zidarii timpurilor moderne. Eficienți, pragmatici, cinici. A trecut vremea figurilor populare, celebre. Cel puțin în fotbal. Nu că suspinăm după epoca în care Havelange, Johansson, Blatter și Platini își împărțeau șpăgile planetare la adăpostul notorietății. Totuși, ăia chiar mai aveau un contracandidat, doi. Lupta pentru putere/ciolan era luptă. Acum totul se face prin atribuire directă, ce atâta deranj cu alegerile?
Dai în mine, dai în tine!
Federația Română de Fotbal a susținut în mod natural realegerea lui Alexander Ceferin. Așa cum procedase și în 2016. Ceferinii noștri au știut de la început de unde bate vântul. Vântul schimbării. Asta nu a înțeles Ionuț Lupescu. Să candidezi împotriva lui Răzvan Burleanu era ca și cum ai lupta împotriva șefului tău, a lui Ceferin. Într-un univers spilcuit, în care democrația nu este nici măcar simulată, Ceferin a luat ca pe un afront inițiativa lui Lupescu. Și pe urmă să vrei să te mai și întorci la UEFA…