CSM, numele unei farse scumpe

Nouă ne creşte tensiunea, lor le creşte colesterolul. C-aşa-i în handbal!

Tocmai se încheiase întâlnirea de la Gyor în care strălucise o româncă. O singură problemă. Crina Pintea nu jucase însă la „noi”. În faţa microfoanelor, Crina spunea că se simte bine la noua ei echipă, că a fost adoptată de colege şi de public. Frumos.

Tactica celor 30 de secunde

Stingheră, Iulia Curea mărturisea în faţa aceloraşi microfoane că nu ştie ce s-a întâmplat. Ea chiar nu avea de unde să ştie. Motivul era evident. Curea jucase foarte puţin în meciul Gyor-CSM 36-27. Vorba lui Radu Voina, câte 30 de secunde, acolo, pe final de partidă, când bucureştencele erau oricum conduse copios şi nu se mai putea schimba nimic. Dar Iulia a fost trimisă să dea explicaţii. La declaraţiile de după meciul în care campioana noastră făcuse figuraţie, din partea CSM-ului nu au venit decât Iulia Curea şi Aneta Udriştoiu. Altă româncă din marea de vedete străine ale echipei Primăriei Generale.

Unde erau starletele? 

Udriştoiu evoluase şi ea la fel de puţin, de asemenea Oana Manea sau eterna speranţă Bianca Bazaliu. Aşadar, potrivit unui obicei strămoşesc, pe care îl cunoaştem şi din fotbal, nevinovaţii la înaintare. Udriştoiu şi Curea să explice dezastrul, iar starletele cu voci masculine ascunse strategic prin vestiar. Te pomeneşti că suntem răutăcioşi, iar doamnele şi domnişoarele analizau partida împreună cu domnul Dragan Djukici. Aiurea!

95% banii noştri, 0% românce

Radu Voina, fost campion mondial şi antrenor al naţionalei feminine a României, observa absenţa româncelor din echipa de start şi în general din formula de bază a CSM-ului. De ştiut, Radu Voina nu este genul de personaj care se îmbracă în sumanul lui Avram Iancu pe 1 decembrie, nici nu îi bubuie în boxele maşinii nemuritoarea piesă „Noi suntem români!”.

La fel ca pe unii dintre noi, posibil tot mai puţini, pe Voina îl intrigă (deranjează?) faptul că o echipă de handbal finanţată 95% din banii contribuabililor bucureşteni, carevasăzică români, nu doar că nu promovează elementul autohton, dar îl şi marginalizează. Când cea mai bună formaţie de club din România nu oferă aproape nimic echipei naţionale, dar trăieşte pe picior mare din banii celor care aşteaptă performanţe de la echipa naţională, înseamnă că lucrurile nu sunt în regulă. Nu este aşa, doamna preşedintă Gabi Szabo?

Contraexemplul Fodor

Pentru cei care consideră că obsesia demodată a românismului ne întunecă bruma de luciditate, un contraexemplu. Fodor. Csenge Reka Fodor. Foarte tânăra jucătoare a Gyor-ului, care va împlini 20 de ani pe 23 aprilie, a fost una dintre vedetele multiplei campioane a Europei în partida cu CSM Bucureşti. Ciudat, nu vi se pare? Adică, într-un conglomerat de vedete internaţionale, ca Groot, Oftedal, Anne Mete Hansen, Veronika Kristiansen (nu le-am enumerat aici pe celebra Nora Mork și Eduarda Amorim, accidentate), îşi face loc o unguroaică getbeget. O puştoaică. Revoltător, nu?

Comparaţi, dar nu cumpăraţi!

Ce vor fi zis oamenii ăia de la Audi, care pompează grosul banilor? Eu cred că au zis „bravo!”. Căci asta este deosebirea fundamentală între mercenariatul puturos al CSM-ului, la adăpostul căruia îi creşte colesterolul Draganei Cvijic şi înfloreşte candoarea stupidă a lui Dragan Djukici, şi contractul serios dintre constructorul german de automobile şi comunitatea locală din Gyor. Comparaţi cei 10 antrenori schimbaţi în 6 ani de CSM cu cei doi tehnicieni succedaţi la Gyor în 7 ani şi veţi avea imaginea şi mai clară. La bugete similare, cheltuieli păguboase la Bucureşti (păguboase pentru club!) şi investiţii cu cap la Gyor.

Să vedeţi distracţie la vară, când contingentul sârbo-muntenegreano-sloven îşi face bagajele. Până atunci să ne amuzăm un pic împreună cu mânuitorii de tastaturi ai Primăriei, care au confundat cele două titluri de Grand Slam ale lui Ilie Năstase cu locul doi mondial. Chiar că suntem ai naibii, doar cine nu munceşte nu greşeşte!