Victoria incorectă politic a Pliskovei
Nu ni se spune pe şleau, dar insidios cam asta ni se sugerează. Că mama eroină Serena nu trebuia să piardă. Că Karolina, trăiască cacofoniile!, a stricat petrecerea

Prostia absolută ar fi să ne simţim părtaşi la victoria Karolinei Pliskova în faţa Serenei Williams. Să ni se pară că Simona şi laolaltă cu ea şi noi am fost răzbunaţi. Nimic mai fals. Dar probabil că în corpul de fiinţă fabulos-preistorică al Serenei românca plantase şi ea un germene de oboseală.
Care, la un moment dat, la copleşitorul 5-1 în setul decisiv pentru americancă, a declanşat ceva. Nu acea mult doinită entorsă la glezna piciorului stâng, despre care s-a vorbit deja mai mult decât despre asasinarea lui JFK. Nu, altceva. Din sămânţa de oboseală a înflorit în toată splendoarea ei neîncrederea.
Aşa a fost posibil ca Pliskova să supravieţuiască celor 4 mingi de meci ale mamei Olympiei. Mamă eroină pe umărul căreia plânge o planetă corectă-politic.
Învingătoarea culege anonimă firimiturile gloriei. Despre ea se vorbeşte puţin, meschin. În fond, ce mare brânză să revii de la 1-5 în decisiv, câştigând partida cu 6-4, 4-6, 7-5, deci să nu mai pierzi niciun game, să joci excepţional în momentele decisive, să arăţi concret că povestea aceea potrivit căreia în tenis nimic nu este pierdut niciodată nu este doar o metaforă?
Nu, dragi tenismeni şi teniswomene, noi acum trebuie să o jelim pe Serena. Şi să îi mai ridicăm o statuie. De data asta că nu a chemat fizioterapeutul. Trainerul cum atât de stupid continuă să fie numit la toate microfoanele, de către toţi comentatorii.
Într-o lume nu ştiu neapărat dacă mai bună, dar sigur mai întreagă la cap, am fi desluşit mesajul pe care ni-l transmit Pliskova, Naomi Osaka sau Stefano Tsitsipas. Am fi simţit aerul proaspăt pe care l-au adus aceşti oameni pe terenurile de la Melbourne. Sper ca Simona să fi urmărit meciul dintre Pliskova şi Serena, pentru că este ceva acolo de învăţat şi pentru ea. Pentru noi toţi, cei urmăriţi de complexe, de obsesii, de fatalisme.
Avem toţi ceva de reţinut din demonstraţia Karolinei. Vorba vine toţi. Noi toţi cei atât de puţini care încă mai credem în poveştile în care balaurul este răpus de Făt-Frumos şi nu invers. Curat incorect politic! Şi ce-i ăla Făt-Frumos? Făt-Urât ce-i mai prejos?