Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Chin, Kenin

Acum ne putem permite un zâmbet. Terminăm și noi obosiți meciurile Simonei. Ne dor toate. Mușchi, articulații, capul. La fel ca ea simțim cum ne înțeapă ba coapsa dreaptă, ba aia stângă. Dar știam că a fi suporterul Simonei nu […]

...

Celelalte

Tabloul WTA afişează 6 românce în prima sută mondială. Încă. Suntem în compania selectă a naţiunilor de tradiţie ale tenisului. Cehia, Statele Unite, Rusia, Germania, Spania. La ce disciplină ne mai putem lăuda cu aşa ceva? Întrebarea o punem cu […]

...

Sfârșit de coșmar, început de speranță

Prudentă, Simona ne avertiza că urmează un meci greu. Eurosport a inserat o porțiune de interviu cu numărul 1 WTA chiar în debutul meciului cu Kaia Kanepi, când românca tocmai câștigase un game pe serviciul adversarei. Dar Simona anticipase corect, […]

...

Despărţirea de Andy

Retragerea unui mare sportiv se poate consuma în mai multe feluri. În triumf sau în uitare vecină cu indiferenţa. În tristeţe apăsătoare, cuplată cu emoţie grea. Cunoscând personajul, a lui Andy Murray nu avea cum să fie altfel decât tristă […]

...

Oh, merde!

Pe Patrick Ekeng l-au mai ucis indolenţa, nepăsarea, suficienţa, plictiseala şi sictirul pe care unii dintre ai noştri le afişează ca pe nişte medalii. Tuturor acestora li se adaugă şi rasismul, da. Şi, apropo, acelea nu sunt medalii. Sunt tinichelele […]

...

Talentul din spatele virtuozității

Simona Halep ne învață cum să deosebim harul natural de surogate. Voința și concentrarea sunt forme superioare de înzestrare ale unui sportiv de excepție, acesta este mesajul

Permalink to Talentul din spatele virtuozității
vineri, 4 ianuarie 2019, 7:17

Îmi revine periodic în minte imaginea aceea în care Simona jongla cu o minge. O mingiuță mai degrabă, nici de fotbal, nici de tenis, nici de handbal.

A ținut-o pe picior cu o dibăcie extraordinară. Să citim despărțit cuvântul, ca să înțelegem. Extra-ordinar. Ieșit din comun adică. Era acolo o coordonare naturală a mișcărilor atunci când mingea voia să iasă de sub control.

Redresarea se făcea firesc, obiectul demonstrației nu era bruscat. Îi plăcea ce făcea, era o joacă. Râdea așa cum nu am văzut-o niciodată. Se întorsese în copilăria lipsită de griji, de obiective, de țeluri, de obligații contractuale, de termene limită. De administrare a bogăției.

Talent nu este egal giumbușluc
Era și o joacă, da. Dar una care ne poate demonta o prejudecată. O idee preconcepută. Sau mai multe. „Simona Halep nu este talentată, este muncitoare.” Cunoașteți teoria. Și mai departe. „Simona compensează prin efort și prin voință deficitul de talent.” Talent, ce termen parșiv! Să numărăm câți presupuși talentați care au luat ochii au dispărut în uitare.

Sau nici măcar, dispărând înainte de a-și fi câștigat dreptul la uitare. Și poate că ar trebui să discutăm mai atent despre talent. Despre câte feluri de talent există, despre cum se manifestă. Fiindcă lumea în general identifică talentul cu aplecarea spre jonglerie, cu giumbușlucurile.

Ascensiuni adevărate și cascadorii ieftine
Foarte mulți cred că fentoșii și driblangiii sunt talentații. Ceilalți nu le atrag atenția. Vorbim despre cei care își strunesc calitățile tehnice, punându-le în slujba echipei sau ale rezultatului final. Cei care își subordonează potențialul tehnic, inteligența, rigoarea și concentrarea pentru atingerea piscului. Doar pentru asta, celelalte ascensiuni, cele care iau ochii asistenței, sunt doar cascadorii ieftine. V-ați gândit vreodată că voința este o formă superioară de talent? Luați meciurile Simonei Halep din anul de grație 2018 și veți înțelege prin ce labirint mental a putut trece ea pentru a câștiga meciuri nu grele, ci imposibile!

Să urci, să urci!
Vom pricepe împreună folosind această cheie ce forță interioară trebuie să ai și cât consum nervos pui în tentativa de a merge mereu cu un pas înainte. Să fii înzestrată cu un organism sănătos, dar nu cu un fizic impunător, dimpotrivă. Iată un prim obstacol. Să îți retușezi trupul nu doar prin antrenament, atentând la propria feminitate. Să urci constant. În primele 20 din lume, apoi în top 10. Pe urmă, cei mai grei pași.

De la numărul trei mondial la numărul doi, apoi la numărul unu. Doar câțiva știu cum se vede lumea de acolo, de sus. Dar drumul nu s-a sfârșit aici. După o finală pierdută dramatic la Roland Garros în fața Șarapovei, apoi încă una scursă absurd, printre degete, cu Ostapenko, să găsești puterea să o iei de la capăt, să arunci la gunoi frustrările, să descoperi că disperarea te-a călit, nu te-a distrus.

Acesta este talent în stare pură. În fața acestui tip de virtuozitate cerebrală suntem datori cu o reverență, nu celebrând saltimbancii. Restul sunt fantezii și capricii de suporter. Da, uneori ne-am dori ca Simona să varieze jocul mai mult, să apeleze la artificii tehnice care să scoată adversara din convenabila rutină. Să fie mai senină, mai receptivă la sfaturile antrenorilor. În general, ne-am dori ca ea să fie tot ce nu putem fi noi. Imbatabilă, în permanentă stare de grație. Dar cine știe, poate că într-un fel și dorința asta a suporterilor este un motor invizibil care generează energie.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Apel (1 comentarii)  •  4 ianuarie 2019, 20:38

Domnule Geambasu, fac apel la bunul dumneavoastra simt si va rog frumos sa nu mai scrieti despe Simona Halep. Cei care va citesc cu regularitate inteleg la ce ma refer. Sper ca ma intelegi si dumneavoastra

Abel (6 comentarii)  •  4 ianuarie 2019, 21:08

Este pentru prima oara cand n-am avut rabdare sa citesc un artciol semnat Geambasu pana la sfarsit. De cele mai multe ori articolele mi-au placut, alteori mi s-au parut scrise ca sa-si justificie salariul, dar articolul asta a fost scris prost si degeaba.

Fan (9 comentarii)  •  4 ianuarie 2019, 21:11

EXCELENT articol !

Alex (1 comentarii)  •  4 ianuarie 2019, 23:32

Se observa o tendinta de a o apara pe Simona Halep, macar ocazional, de diversele critici ale populatiei sau ale jurnalistilor. Eu doar o singura chestie vreau sa spun si cu aceasta ocazie poate vor intelege si jurnalistii "de sport" ceva. Lumea care o critica sau care vorbeste mai putin laudativ despre Simona, vorbesc aici de oamenii cu cap nu de golani, o face deoarece nu arata ca un lider mondial in sensul in care este vazut liderul in general. Simona nu este Nadal, Federer, Sampras, Borg sau Serena (odata), ea nu este Cristiano Ronaldo care vine pe teren si iti da cu terenul in cap, si de aceea oamenii mai critica. La Simona lipseste dominatia si persista accidentele, am vazut ca de multe ori vin jucatoare mediocre si o bat, iar de la nr 1 nu te astepti la asa ceva decat rar. Poate si criticile ar trebui privite altfel decat ca niste mesaje de ura, se poate invata din aceste comentarii (repet, cele realizate de oameni cu ceva inteligenta). Nu este un mesaj negativ, insa ar trebui sa se inteleaga ce inseamna NR 1 cand se intra pe teren. In anii in care domina, Serena era zmeul zmeilor pe teren si acest lucru era recunoscut si de celelalte sportive. Lucrurile astea trebuie sa vina de la Simona nu de la statutul de NR1.

Harpo (11 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 1:06

Azi asa, maine nu stim :(( ieri a fost altfel. @Apel : nu ai la ce apela. Bun simt... :( Taiem spanzuram, observam. Cine imparte, incaseaza. Facem pariu ca disparem?

Exilatul (11 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 1:12

Oare Simona Halep ce parere are despre toate aceste articole? Ba spume, ba miere de albine, otravita cu de-ale geambasului. Ba ura, ba ipocrizie. Azi nuiaua, maine cazmaua. In cap sa nu aibe timp de respiro. Poimaine ode gretoase. Cantarea cantarilor. Sa-l intrebe pe Tadici ce parere are despre geambasi. Ar ramane mut.

Tom (68 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 9:49

Alex, nu te supăra, dar vorbești/scrii ca să te afli în treabă! Nu sunt decât 2 zile, de când Bianca Andrescu (18 ani, numărul 160 mondial), a bătut-o în 2 seturi pe Wozniacki, numărul 1 cu un an în urmă, locul 3 acum. Și exemplele pot continua. Despre ce vorbim? Serena este indubitabil cea mai bună ucătoare all-time, o forță a naturii, iar faptul că Simona îi este contemporană îi scade în ochii unora ca tine meritele. Dacă Serena nu ar fi existat, cu cine ați mai fi comparat-o?

itu52 (147 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 11:02

Simona ne-a arătat atunci un număr de jonglerie. Dacă eram la circ, nu aveam motive să aplaudăm. Am avut ocazia să văd așa ceva la un profesor de sport care ținea mingea în echilibru ore întregi. O lipea de frunte, o plimba pe spate, se culca la sol, o bătea cu orice parte a corpului, fără efort, întro execuție perfectă, lipsită de smucituri. Pe loc, toate bune și frumoase, nu același lucru putea să facă în condiții de joc, acolo era o pisicuță ușor de ținut și deposedat cu ușurință. Poate dl. Dinu își aduce aminte, pentru că a dat probe la Dinamo pe vremea tinereții d_lui, iar așa ceva nu se uită. Asta nu înseamnă ca Simona nu are talent. Are, dar ni-l livrează cu țârâita, cu suspans și multă trudă. E bine și așa, numai să o țină puterile și sănătatea. Dacă tot l-am pomenit pe dl. Dinu, să-l rugăm să discute la Primăria Târgoviște, poate pun de un cetățean de onoare sau o stradă ”Bianca Andreescu”, numai și pentru că la Auckland, a eliminat cu ușurință două adversare care anul trecut au bătut-o pe Simona. Totuși, să mai așteptăm, abia termină junioratul anul acesta, iar strada poate deveni bulevard. Atenție d-na Firea, ar fi un prilej și pentru dumneavoastră.

mg (215 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 14:30

..eu aş intitula articolul ăsta "Triumful lucidităţii. E un laudaţio cu atât mai preţios, cu cât vine din partea cuiva care nu a plâns pe umărul Simonei atunci când campioana noatră a mai dat cu oiştea-n gard. De aceea îmi permit şi eu să am luciditatea de a vă lăuda. "Răsădeşte Doamne dragostea şi crinul/ În ogorul năpădit de ură/ Şi aşterne peste munţi de zgură/ Liniştea iertarea şi seninul" E luciditatea la care ajunsese Corneliu Coposu după ani grei de suferinţă. Iar Valeriu Sterian, le punea pe note cu mare talent. Apropo, am cunoscut cu ani în urmă o pesoană care, printr-o minune, scăpase cu viaţă de la Auschwitz şi care era pur şi simplu incapabilă să se mai certe cu cineva.

florin (16 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 16:19

Laudabil din partea GSP ca a editat respectivul supliment cu retrospectiva anului 2018 privind parcursul Simonei. Laudabil pentru ca, se pare, va calauzit sentimentul de buni samariteni care au preferat sa... "intoarca si celalalt obraz". Si cand spun asta m-am gandit la lipsa de bun simt a jucatoarei, singura laureata a anchetei GSP care nu a binevoit sa raspunda ziaristilor. De unde atata desconsiderare pentru cei care au laudat-o permanent, chiar si cand s-a dovedit a fi departe de acel Number One pe care-l detine, totusi, conjunctural?!? De unde atata trufie??? (P.S. - in ceea ce priveste imaginea alaturata, numai spre virtuozitate nu te duce, fiind clar pentru oricine s-a jucat vreodata cu o minge ca, de fapt, persoana e gata, gata sa scape obiectul!)

Radu_pnt (8 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 17:44

@itu52 Nu inteleg ce vorbesti de Andreescu. E doar purtatoarea unui nume romanesc. Nu inteleg ce se umfla in piept acum toti romanasii nationalisti. Este fiica unora dintre romanii pe care alesii neamului romanesc ii dispretuiesc si injosesc, ii considera sorosisti si tradatori de neam, chiar responsabili pentru toatele lipsurile din societatea romaneasca condamnata la degradare democratica si sociala.

Valeriu (1 comentarii)  •  5 ianuarie 2019, 19:33

Bravo, Simona Halep! Felicitari, domnule Geambasu!

Gelou (11 comentarii)  •  6 ianuarie 2019, 1:33

geambasu= troll obosit. Nu inteleg cum il mai poate lua in serios cineva pe acest ***. Florin, tu ori esti inconsrtient ori odangiu platit.

Comentează