Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Chin, Kenin

Acum ne putem permite un zâmbet. Terminăm și noi obosiți meciurile Simonei. Ne dor toate. Mușchi, articulații, capul. La fel ca ea simțim cum ne înțeapă ba coapsa dreaptă, ba aia stângă. Dar știam că a fi suporterul Simonei nu […]

...

Celelalte

Tabloul WTA afişează 6 românce în prima sută mondială. Încă. Suntem în compania selectă a naţiunilor de tradiţie ale tenisului. Cehia, Statele Unite, Rusia, Germania, Spania. La ce disciplină ne mai putem lăuda cu aşa ceva? Întrebarea o punem cu […]

...

Sfârșit de coșmar, început de speranță

Prudentă, Simona ne avertiza că urmează un meci greu. Eurosport a inserat o porțiune de interviu cu numărul 1 WTA chiar în debutul meciului cu Kaia Kanepi, când românca tocmai câștigase un game pe serviciul adversarei. Dar Simona anticipase corect, […]

...

Despărţirea de Andy

Retragerea unui mare sportiv se poate consuma în mai multe feluri. În triumf sau în uitare vecină cu indiferenţa. În tristeţe apăsătoare, cuplată cu emoţie grea. Cunoscând personajul, a lui Andy Murray nu avea cum să fie altfel decât tristă […]

...

Oh, merde!

Pe Patrick Ekeng l-au mai ucis indolenţa, nepăsarea, suficienţa, plictiseala şi sictirul pe care unii dintre ai noştri le afişează ca pe nişte medalii. Tuturor acestora li se adaugă şi rasismul, da. Şi, apropo, acelea nu sunt medalii. Sunt tinichelele […]

...

Să ne tratăm cu Valverde

Antrenorul Barcelonei vorbește rar, cu voce scăzută. Dar spune lucruri interesante, care ne privesc și pe noi.

Permalink to Să ne tratăm cu Valverde
joi, 3 ianuarie 2019, 9:23

Despre condiția antrenorului, de la Ernesto Valverde la Mihai Teja. Nu râdeți, subiectul merită discutat tocmai fiindcă prăpastia dintre cei doi nu poate fi străbătută pe un pod de flori. La început de an, omul de pe banca Barcelonei își pune întrebări. Are îndoieli. Pe scurt, Valverde nu pare populat de certitudini ca mulți semeni de pe planetă. Acesta este un semn de sănătate mintală.

Perpetuum mobile?
De ce ar fi sceptic însă antrenorul echipei de pe primul loc în LaLiga? Barca conduce în clasament, s-a calificat la pas în „optimile” UEFA Champions League, acolo unde i-a ieșit în cale Olympique Lyon. Când Messi este apatic, apare la rampă Suarez, când Messi și Suarez par că îi duc dorul lui Neymar, iese în față Dembele. Ai zice că pe Camp Nou lucrurile merg de la sine, ca într-un perpetuum mobile la care au visat toți marii fizicieni ai lumii. Chiar așa, Ernesto Valverde nu are niciun rol în poveste? Că lui nu îi face echipa președintele Josep Maria Bartomeu, urmașul părintelui fondator Juan Gamper.

Întrebări, întrebări. Și câteva răspunsuri
Chiar așa, cum ar fi să ne închipuim că la pauză Bartomeu îi comandă schimbare lui Valverde și îi zice să-l scoată pe Coutinho și să-l bage pe Vidal? Iar în locul lui Rakitici să intre Rafinha? Cum ni s-ar părea? O glumă proastă? Noaptea minții din Montjuic până pe Tibidabo? Dar libertatea de a-ți face meseria presupune și asumare. Și competență. Încă o dată, îndoieli. A nu le confunda cu bâjbâiala.
„Pentru mine, următoarele două, trei luni sunt obiectiv pe termen lung. Dincolo de perioada asta nu vreau să mă gândesc. Când ai o serie bună, toată lumea e fericită, dar când pierzi un joc ai toți ochii ațintiți asupra ta. (…) Munca de antrenor presupune învățare continuă. Zilnic te confrunți cu situații inedite pe care trebuie să le înfrunți”

Meseriaș discret
Asta cu învățarea continuă trebuie reținută, pentru că e universal valabilă. De la zidărie la inginerie. În continuarea ideii, la instalare Valverde a fost privit ca un surogat de Guardiola sau Luis Enrique. O soluție de criză. Discreția lui a fost confundată de mulți cu mediocritatea, iar dictatura tăcută a lui Messi în vestiar era privită ca unic factor al succeselor sau al eșecurilor. Valverde nu furnizează circ pe marginea terenului ca urmăritorul Simeone, nu șochează la declarații. Este un meseriaș care își cunoaște lungul nasului, treabă nu foarte la modă în zilele noastre. Urmarea? Barcelona joacă frumos și eficient, generos și productiv, continuând o tradiție a construcției perpetue, nicicând terminată. Care vine probabil și de la Gaudi, și de la spiritul rebel catalan. Puse în rol de un basc, ce frumos!

Mesaj și pentru ai noștri. Care nu sunt ca brazii
Cu ce ar fi bine să rămânem din aceste gânduri de început de an ale lui Ernesto Valverde? O dată că este bine să trăim și să muncim în prezent, lăsând planurile pe termen lung în grija futurologilor. Valverde este un model de modestie autentică, de echilibru, de profesionist care nu își expune competențele pe tarabă. În plus, deși în banca lui, nu pare deloc genul de om dispus la compromisuri în numele unei cărți de vizită la adăpostul căreia să prindă contracte mănoase până dincolo de vârsta de pensionare. Este un mesaj accesibil și tinerilor domni antrenori români degrabă vărsători de cerneală pe contracte care îi fac argații patronilor din Liga 1.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

Fane (119 comentarii)  •  3 ianuarie 2019, 13:58

Eu cred ca pentru inceput ar trebui sa ne intrebam cum stam cu educatia si bunul simt,cu respectarea regulilor civilizatiei reale si astfel nu am mai crede ca suntem buricul pamantului si poate am merge pe un drum normal. Oricat ar fi cineva optimist convins e imposibil la noi,atata timp cat in 30 de ani nu am invatat la ce e buna libertatea.

Alex (1 comentarii)  •  3 ianuarie 2019, 14:17

Ai lăudat un antrenor care anul trecut a scos echipa din Champions League pentru că habar nu avea pe cine ține pe bancă. Pe Dembele, jucător de viteză (chiar foarte mare viteză), care joacă pe ambele părți ale terenului, chiar și în mijloc, care șutează cu ambele picioare la fel de bine. Tocmai am descris unul dintre cei mai buni jucători de contraatac din lume. Jucator pe care Valverde l-a ținut pe bancă până la 3-0 și l-a băgat când Roma se apăra pe trei linii. Cam atât de bun e Valverde...

itu52 (147 comentarii)  •  3 ianuarie 2019, 14:27

Ți se citește gustul amar, fiind nevoit să forțezi similitudini cu realitatea românească, așa cum nouă ni se acrește sufletul când citim tot mai des știri ce ne dau mult de gândit. Exodul românesc începe să rodească pe teren străin. Trei zile, trei nume. Sabrina Ionescu, ajunsă #1 în SUA, în WNBA. Extrem de talentat, Cîrjan a lăsat Viitorul Domneşti, nu Constanța, pentru Arsenal Londra. Acum câteva momente Bianca Andreescu, pune glorie pe frunza de arțar, învingând-o pe Wozniacki. Ce va fi peste 10 – 15 ani, când cei peste 20000 de copii nascuți anual în Italia din părinți români, vor produce sport. Pe ăștia i-am căutat de Crăciun pe ulițele satelor, nu spoiala regizată în studiourile TV, nu i-am mai văzut, glasul lor clopoțește în alte zări. //Colind în libertate// Dezvelit un deal și-arată/ creasta plină de noroi./ Latră câini bătuți de soartă/ costelivi, cu blana plină/ de mocirlă și gunoi./ Casele se-ntrec în lipsuri/ fumuri cresc din doi în doi,/ iar de stâlpii de la poartă/ se agață, ca strigoi, chipuri/ chinuite-ntruna, de oftat/ și de nevoi./ Coată-n zare cu privirea/ și cu gându-n țări streine./ „Da, de a uitat să sune/ și-a plecat. Poate că vine.”/ Paserile călătoare,/ fac cârduri de sărbători,/ vin în valuri optimiste/ zac în vamă, de cu zori./ Când li se-ngustă cărarea/ și gropile înfloresc,/ le revine îndoiala/ și gândesc:/ ”îi mai dulce pribegia/ bunăstării neîmplinite,/ în contrast cu bogăția/ vorbelor necumpănite.”/ De la poartă merge-n șură,/ țandură din buturugă/ de acăț, îndeasă-n foc/ ca să aibă cald nepoții/ rătăciți prin alte părți./ Se aude, merge-n tindă,/ a trecut, o ia la vale./ Fericit e altul care,/ de un an, fecioru-n zare,/ hotărâ sa-și facă stare./ E-n Ajun și-n minte-i zburdă/ cete de colindători./ Avangarda sărbătorii,/ vânători de colăcei/ populau cândva cărarea/ ținghelind din clopoței./ Mulți erau, și pe tăcut,/ câte șapte, opt la masă/ lingeau blidele de lut./ Ar pleca, la hotar, hăt/ să scurteze depărtarea,/ dar îl doare,/ natura fără omăt./ Dintr-un colț de ochi/ se scurge,/ pe obrazul barberit/ o broboană de sudoare/ pe sărutul nemplinit./ Nu-i nimic, la anu poate,/ dacă poarta se deschide/ și nu a purta lăcată,/ să apară fericirea/ chiar de-i mică, cât o pată./

Adrian (1 comentarii)  •  3 ianuarie 2019, 14:45

Cu tot respectul, Valverde nu este basc!Este extremeño, născut în provincia de Cáceres!

constantin (199 comentarii)  •  3 ianuarie 2019, 18:53

Consider că Valverde are toate motivele din lume să adopte o atitudine sceptică, în fapt, un costum de protecţie. Deasupra Barcelonei este doar cerul, Realul încă se caută, iar lui i se cere totul. Exerciţiul de scepticism nu-l va salva, nici să nu se gândească. La nivelul ăla, orice obiectiv ratat este o catastrofă financiară, iar capitalul este rece şi tăios ca o iarnă siberiană. Aş fi comentat empatia dumneavoastră faţă de spiritul rebel catalan şi rolul bascului, dar mi-a trecut. Tocmai ce am văzut un interviu cu Gérard Xavier Marcel Depardieu, la Realitatea TV ROMÂNIA, în care vorbea despre Centenarul României, evocând tragedia ungurilor după destrămarea Austro-Ungariei. Cu rădăcinile lor care au rămas adânc înfipte în teritoriile fostului imperiu...Nici lui Victor Orban nu i-ar fi reuşit. O fi crezut că se află la Budapesta, deşi părea treaz. Numai moderator să nu fii într-o astfel de situaţie. Fiecare empatizează cu cine doreşte, nu are rost să analizăm.

17 Nentori Tirana (546 comentarii)  •  4 ianuarie 2019, 11:39

La multi ani Cristian Geambasu ! La multi ani Maria Andries ! La multi ani tuturor celor care scriu aici ! - chiar si psd-istilor din Buzau, ca pina la urma este si ei oameni. ------------------------- Nu stiu cu ce sa ne mai tratam. Fara Maria nu-i sarbatoare, altfel va amintiti ca v-am dedicat mereu ceva frumos. Iar in legatura cu fobalul … *** ? Caci nu ne mai vindecam oricum. Observ cu stupoare ca pac pac impie-dica-tul cazut devine victima. Motivul pentru care varsati lacrimi – unii doar de crocodil – ar fi ca Becali dicteaza totul la Steaua, restul ar fi doar niste slugi. Saracii de ei ! Pai cine ii impie-dica sa lucreze ? O schimbare, doua, hai sa zicem ca-i apartin lui Becali, nu schimba cu nimic impresia generala ca Steaua nu joaca nimic, nu are trasee, idee de joc, titulari, ca s-a chinuit in mai toate meciurile iar multe victorii au fost obtinute doar din realizari personale. Driblinguri, combinatii ? - sa faca MM cu bizonii lui, chiar asa de ce nu-i aduce pe Axente, Cioinac, macar sa sim ca-i rupem pe toti. A antrenat Becali ? A vorbit Dica cu el ? Adica, scuze Geambi, oricine poate vorbi cu Becali numai Dica nu … ca-i baiat bun si modest. Aiurea. E aroganta saracului cu duhul care nici n-a plecat bine de la Steaua si declara ca ar antrena CSA ! Mai rau, l-a pus tampon pe MM, adica eu saracu n-am nici o vina. Care MM chiar e saracu care nu stiu ce i-au facut la brutarie caci atitea timpenii pe minut cite a debitat inaintea meciului cu CFR n-am mai auzit de cind sint ! Mai raminea sa bolboroseasca ca Luceafarul si sa-i pupe Icoana si trebuia sa-l anunte saracu Naum ca ***. Uite altul pe care nu-l impie-dica nimeni sa lucreze – asa cum ar fi bine, chiar necesar daca vrei performanta ! - si nici sa nu-i „lucreze“ pe altii. Degeaba incercati sa dati vina pe Becali, pentru ratarea tuturor obiectivelor se face vinovat tot staful, in principal cei doi, Dica si MM ! Vinovati sint si in cazurile Budescu si Alibec. Apropo, cei doi n-au invatat nimic din greseli, nici nu recunosc macar una, au perseverat pina si cu experimentele care au durat doi ani si au gasit in plus mereu alti vinovati ! Asa cum l-a scos pe Alibec in min 85 cu Voluntari ca sa-l prezinte prostimii ca vinovat, tot asa l-a scos si pe Morutan ca sa-l prezinte vinovat impreuna cu Becali.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează