Unde este Simona?

În mai puţin de 10 zile vom şti cum arată liderul mondial al fetelor în versiune 2019

PR-ul Simonei a dezminţit repede. Presupusa cooptare a lui Boris Becker în echipa Simonei Halep este o ştire falsă. Păcat, suna atât de bine! Totuşi, ce ştim la această oră despre numărul 1 mondial al tenisului feminin? Puţine, foarte puţine, în afara apariţiilor la evenimente mondene şi publicitare. Ştim totuşi că Halep va aborda noul sezon fără antrenor.

Noi să fim sănătoşi! Şi ea!
În ultimul timp, Simona a refuzat constant contactul cu presa din România, nu acelaşi lucru întâmplându-se atunci când a fost solicitată de site-ul WTA. Ceea ce în viziunea unora este semn de stabilire a priorităţilor şi chiar de normalitate. Nu-i bai, noi să fim sănătoşi! Şi mai ales ea. Fiindcă, dacă vă mai amintiţi, Simona a încheiat accidentată anul 2018. Pe locul 1 în ierarhia WTA, dar absentă la Turneul Campioanelor. S-a restabilit ea complet după acea hernie de disc fără operaţie, doar cu fizioterapie şi kinetoterapie?

N-a mai jucat de la începutul lui octombrie
Mister. În declaraţiile acordate canalelor media din străinătate, deţinătoarea titlului de la Roland Garros susţine că se simte bine şi că aşteaptă să vadă cum va răspunde organismul solicitărilor de concurs. Primul test, turneul de la Sydney, 6-12 ianuarie 2019. Va fi o revenire în circuit după o pauză lungă, de câteva luni. Nu a mai evoluat de la începutul lui octombrie. Se întâmpla la Beijing, când a abandonat în faţa modestei tunisience Ons Jabeur după un set pierdut drastic, 1-6. Legat de ultimele ei apariţii în circuit – putem anticipa ce îi rezervă viitorul imediat aruncând o privire înapoi peste sezonul 2018? Greu de spus. Rememorând însă traseul Simonei după momentul de graţie Roland Garros, stabilim cadrul pentru o discuţie despre nivelul tenisului ei la final de an.

Între Paris şi Londra
După Paris, Halep a şi-a acordat o pauză lungă, până la Wimbledon. De pe 10 iunie până pe 2 iulie. Prea mult!, au exclamat Navratilova şi Boris Becker (ipoteticul ei viitor antrenor) după înfrângerea în turul 3 la taiwaneza Hsieh Su-wei. Oboseală fizică remanentă? Uzură psihică? Nu, pentru că după altă întrerupere de durată, până pe 6 august, când începea turneul de la Montreal, Simona s-a dus până în finala câştigată contra americancei Sloane Stephens. Sloane, aceeaşi adversară din ultimul act de la Roland Garros. Săptămâna următoare, finală la Cincinnati pierdută la Kiki Bertens. Simona îşi consolida poziţia de lider mondial şi, la fel de important, părea că îşi recuperase constanţa. Puterea de a lupta.

O mie de întrebări şi o hernie
Ciudat, după Cincinnati au început problemele. Tot mai nervoasă şi mai vulnerabilă fizic. La Connecticut se retrage înainte de a fi jucat în turul doi (unde era calificată direct) cu Camila Giorgi. US Open rămânea din nou teritoriu interzis: înfrângere la Kaia Kanepi în primul tur. La Wuhan, altă eliminare prematură, tur doi cu Cibulkova, apoi Beijing de care am pomenit deja. Final trist de sezon cu altă retragere la Moscova, unde ar fi avut-o adversară pe Pavliucenkova. Şi o mie de întrebări la care ne este imposibil să răspundem. Hernie de disc, dar şi decuplare mentală?

Celălalt timp
După Sydney, turneul-test, Simona are de apărat finala de la Melbourne, pierdută la Caroline Wozniacki. Fără Darren Cahill. Dar are Simona cu adevărat nevoie de antrenor? Opacitatea ei la scurtele şedinţe din timpul meciurilor ne-ar spune că nu. Dar antrenorul funcţionează mai ales în celălalt timp, extra turneu.

În concluzie, tot ce ştim este că nu ştim nimic. Asta, da certitudine! Şi da, ca suporteri, vom fi mereu alături de ea.