Europeni cu Hagi

Creatorul și conducătorul Viitorului ne provoacă din nou. Și bine face, chiar dacă uneori se contrazice

Un nou capitol. Cel de dezvoltare și de perfecționare a conceptului. Asta propune Gheorghe Hagi pentru sezonul următor. Sună tehnic și neofertant pentru amatorii de șampanie fotbalistică, menită să producă spuma spectacolului. I se cuvine o reverență acestui om care și-a dedicat viața fotbalului. O viață pentru o idee. Pur și simplu, nu este o figură de stil.

Omul cu un proiect
Iar fotbalul l-a răsplătit pentru curajul lui. Pentru încăpățânare, pentru insistență, pentru perseverență și pentru dedicație. A câștigat de 7 ori titlul de cel mai bun fotbalist român al anului în ancheta Gazetei. Și-a adjudecat și trofeul de cel mai bun antrenor de două ori. Ne aflăm în fața unui personaj cu un proiect pe care l-a crescut ca pe propriii copii. Comparația nu este întâmplătoare, înțelegeți de ce. Dar dincolo de excesele care fac parte din natura lui Hagi, rămâne munca silnică la care s-a supus și la care i-a înhămat și pe colaboratori. Aici ar fi loc de niște nuanțări, căci Hagi practică modelul antreprenorului cu puteri nelimitate asupra afacerii sale. Cei care lucrează pentru el sunt prelungiri ale propriei voințe.

„Zece ani ne-am format antrenorii, directorii tehnici și directorii coordonatori. Au învățat conceptul, acum începe perfecționarea pentru că vreau să devenim europeni.”

Sună excepțional. Chiar european. Slavă Domnului că Hagi continuă să privească spre Europa! Spre deosebire de destui compatrioți care suspină după tot soiul de Putini, Orbani și alte creaturi care fascinează imaginarul colectiv(ist). Problema este că numai câteva rânduri mai încolo, cel mai bun fotbalist roman al tuturor timpurilor vine și adaugă:

„Eu le zic jucătorilor să tacă din gură, să nu comenteze și să muncească! La muncă! Mergem să producem și să avem personalitate. Principiul numărul unu în clubul ăsta e să ai personalitate și eu sunt mândru pentru că avem asta”.

Conceptul „Ciocu’ mic!”
Păi, cum se împacă personalitatea evocată insistent cu conceptul „Ciocul mic!”, tocmai invocat? Muncă, muncă și iar muncă, da! Inclusiv Lenin pleda obsesiv pentru asta și nu trebuie să-l cenzurăm deoarece mulți compatrioți mândri nevoie mare că sunt români plâng și după Vladimir Ilici, și după Iosif Visarionovici! Dar obediența totală nu este menită să cultive personalitatea, dragă Gică! Dimpotrivă, o ofilește. Ajungem astfel la o posibilă explicație pentru tipul de fotbalist cultivat/produs de Viitorul. Fotbalist care se poate exprima la un nivel înalt în contextul filosofiei de joc a campioanei României de acum doi ani, dar care extras din acel mediu devine un jucător mai degrabă mediu. Florin Tănase, Florinel Coman sau Bălașa, chiar Cristi Ganea, sunt exemple elocvente. Sădiți în alt ghiveci nu se ofilesc, dar nici flori nu prea mai fac!

Moștenirea din cloud
Există o probabilitate rezonabilă ca viitorul să contrazică observațiile de mai înainte. Viitorul ca nume propriu să fie nu doar un rezervor de talente, ci și o mare putere fotbalistică. Chiar cu rezultate internaționale, care lipsesc cu desăvârșire până acum. Indiferent ce ne rezervă viitorul (obsesiv, iar viitorul!), ideea fundamentală a lui Hagi, aceea că echipa lui este diferită pentru că își propune să atace cu orice preț, merită înrămată. Or, ca să venim în timpurile noastre, să fie salvată în cloud. Ca moștenire spirituală a unui sport despre care prea mulți cred că se bazează doar pe picioare.