Gheata de lemn
Dinamo a dat ultimul golgeter al campionatului în 2010, Andrei Cristea. De atunci, parcă au trecut secole

A fost odată ca niciodată, pe când fotbaliștii lui Dinamo câștigau Ghete de Aur. Dudu, Cami, Mateo. Adică Dudu Georgescu, Rodion Cămătaru, Dorin Mateuț. Astăzi, al doilea marcator al echipei din Ștefan cel Mare este un fundaș central. Mihai Popescu are două goluri înscrise și este devansat doar de portughezul Diogo Salomao, cu 6 reușite.
Combinaţia letală, vorba lui Borcea
Despre eficacitate. Sau mai bine zis despre lipsa acesteia. Dinamo ediție 2018 reușește o performanță rară, îmbină sterilitatea atacanțior cu vulnerabilitatea apărătorilor. 18 goluri marcate în 19 etape, medie sub un gol pe meci. În schimb, Dinamo strălucește la capitolul goluri primite. 30! Doar Voluntari stă mai rău, 37. Această combinație de sărăcie ofensivă și bogăție defensivă se reflectă fidel în clasament, ca într-o superbă oglindă venețiană. Locul 11, la 8 puncte distanță de ultima formație plasată pe poziție de play-off.
Istoria Ghetei de Aur pe scurt
O paranteză, ca să spunem repede povestea Ghetei de Aur. Pe care mai tinerii noștri microbiști probabil că nu o știu. Inițial, trofeul, inițiativă a cotidianului francez L’Equipe, îl premia pe cel mai bun marcator din Europa. Treaba era simplă. Cine înscria mai multe goluri, indiferent de campionatul în care activa, câștiga Gheata. O nişă care urma a fi exploatată de oportunişti. Prima ediție a fost adjudecată de celebrul Eusebio, în 1968. Lista laureaţilor este completată de alte nume mari, legende adevărate ale fotbalului. Gerd Muller, Krankl, Jan Rush, Marco van Basten, Hristo Stoicikov.
Contribuţia românească
Într-o vreme în care fotbalul românesc începea să conteze la nivel continental, pe la mijlocul anilor ’70, ai noștri au adulmecat ocazia. Dudu, care era oricum un golgeter autentic, a fost ridicat la nivel de golgeter galactic. De la 25-30 de goluri pe care le înscria oricum, la 47. Cu cooperarea apărărilor adverse. La fel Cami și Mateuț, ultimul nefiind nici măcar vârf de profesie, ci mijlocaș ofensiv. Naiva Europă a înghițit de câteva ori hapul fabricat la București de securiștii patrioți. Apoi a pus oblonul pe competiție și a reformat-o cu un coeficient legat de importanța /dificultatea campionatului din care provenea golgeterul. Coeficient care însoțea numărul de goluri marcate de fiecare aspirant.
Varianta buldozerului
Înapoi în prezentul pipernicit! Daniel Popa nu trebuie să fie replica modernă a lui Dudu Georgescu, dar cu un singur gol marcat sfidează fișa postului. La fel Axente. Există păreri, inclusiv printre greu încercații suporteri dinamoviști, că singura soluție rămasă este aceea a buldozerului. Care să dărâme șandramaua, iar apoi să niveleze terenul pentru altă construcție. Există și voci care susțin că o retrogradare ar fi singura terapie care ar restarta ideea de Dinamo. Căci tocmai asta s-a pierdut progresiv în ultimii ani, demnitatea.
În pauza competițională, Rednic și ai lui nu vor avea timp decât pentru cârpeli. Iar dacă sezonul îl va găsi pe „Puriul” tot în Groapă încercând să iasă din groapă, înseamnă că există o minimă speranţă. Până atunci, meciul cu Craiova. Parcă niciodată atât de disproporţionat. În ce sens nu mai este nevoie să explicăm.