Acasă, în Argentina
Vreți să recuperați fotbalul pe care simțiți că l-ați pierdut? Dați o fugă până la Buenos Aires!

50.000 de suporteri au năvălit la antrenamentul deschis al Bocăi Juniors dinaintea returului finalei Copei Libertadores cu River Plate. Alte zeci de mii au rămas pe la porțile stadionului, faimoasa Bombonera. Dormiseră acolo ca să prindă un loc în tribune. Arena s-a cutremurat, la propriu, sub greutatea pasiunii lor nebune. Ce-i cu oamenii aceștia, ce mesaj ne transmit ei?
La Boca
Football comes home. Fotbalul se întoarce acasă. În nesfârșita lor aroganță, englezii țin foarte tare la paternitatea asupra celui mai popular sport al planetei. Dar nu cumva acest „acasă” al fotbalului este acum în altă parte, unde se trăiește mai simplu? Unde iubirea nu a devenit un surogat, încă unul? Și nu acum, ci de ani buni. Și nu în Brazilia, cum ar intui unii, ci în Argentina. Nu oriunde în Argentina, în Buenos Aires. Și nu oriunde în Buenos Aires, ci în cartierul La Boca. Vecin cu atât de pitoresc-coloratul Caminito.
El Calafate, gheață și foc pentru fotbal
Fix acum un an. Acțiunea se petrece la El Calafate, în Patagonia argentiniană. El Calafate nu este vreun mare oraș, dar este locul de popas în drumul spre faimosul ghețar Perito Moreno. O minune a planetei. Ajunsesem acolo de la Buenos Aires, unde sigur că nu ratasem Bombonera sfințită cu decenii în urmă de apostolul Diego.
La casele stadionului era coadă pentru biletele la derbyul cu River. Eternul lor derby. Întâlnirea s-a disputat în seara pe care am petrecut-o la El Calafate, despre care v-am spus deja că nu este vreo metropolă. Un fost sat patagonez ridicat la rang de oraș turistic grație fascinației exercitate de ghețar. Localnicii care peste zi se ocupă să câștige un ban de la bogătanii vizitatori americani, francezi, olandezi, nemți sau australieni s-au pregătit de meci ca oricare suporteri de pe lumea asta.
Tricourile echipelor favorite, locuri la mesele cârciumilor cât mai aproape de televizoare. Păreau la paritate susținătorii Bocăi și cei ai lui River. Deși primii ar trebui să fie mai mulți, căci Boca este considerată echipa claselor de jos, iar River a celor din pătura mijlocie și înaltă.
Lucruri stranii
În afara turiștilor gură-cască asemeni mie, categoriile sociale din care se recruta asistența erau oameni simpli și foarte simpli. La locul lor, îmbrăcați modest, însă foarte curați. Nu mirosea nimeni a transpirație, deși acolo tocmai începuse vara. Altă ciudățenie. Nu își împărțeau priviri ucigașe, chit că toți mânuiau cuțitele ca să taie mușchiul de vită. Nu se certau, se tachinau. Glumeau, își aruncau ironii. Se entuziasmau și sufereau pentru ai lor, murmurau la reușitele rivalilor. Nu s-a îmbătat nimeni, nu își umfla niciunul mușchii, cu sămânță de scandal. Deși paharele cu vin de Malbec păreau să nu aibă fund. Țin minte că s-a terminat nedecis partida, parcă 1-1. Lumea a rămas să comenteze cu o pasiune care depășea mult nivelul fotbalului etalat de Boca și de River.
Comorile pierdute
Straniu, călătorisem la capătul lumii pentru a regăsi o lume pierdută. Nealterată ar fi termenul potrivit. Prin simplitatea lui, aidoma acelor suporteri, fotbalul colorase tabloul. S-au păstrat acolo în America de Sud comori pe care noi, prin Europa, le-am aruncat pe fundul mării. Ca pe niște deșeuri radioactive. Bunul-simț și firescul, căldura umană și credința te străbăteau și te vindecau. Te simțeai acasă, deși nu mai călcaseși niciodată pe acolo.
Iubire contra surogate de pasiune
Fotbalul este acasă acolo unde este iubit cu patimă. Anunț pentru drept-credincioșii capriciosului Zeu al fotbalului. Templul s-a mutat de pe Wembley, mai ales că Wembley-ul veritabil nici nu mai există. Pe locul lui s-a înălțat un surogat.
O arenă supertehnologizată, dar pe care nici gazonul nu mai vrea să crească. La mii de kilometri de Londra trufașă, patima argentinienilor ține în viață fotbalul cangrenat de rutină, blazare, expunere dezmățată și bani prea mulți. Acolo este casa lui. Aștept cu emoție acest River-Boca, meci care pleacă de la 2-2 din partida tur disputată pe „La Bombonera”. De fapt, pleacă de la iubirea mereu vie pentru o echipă.
Simțiți cum se cutremură tribunele? Auziți vuietul?