Antrenori degeaba?

O nouă provocare marca Rednic înaintea marelui derby. La un asemenea meci nici nu este nevoie de antrenor, a spus omul de pe banca lui Dinamo

Pentru că filantropul de dată recentă din Ştefan cel Mare nu vorbeşte doar ca să se afle în treabă, să desluşim mesajul. Nu ne aflăm în situaţia clasică a celui care aruncă piatra în apă ca să sară mai mulţi fraieri să o scoată.

Falsul mesaj
În spatele vorbelor lui Rednic se ascunde întotdeauna ceva dincolo de aparenţe. De multe ori, subtextul este mai important decât textul. De aceea trebuie să fim precauţi. La prima vedere, declaraţia antrenorului dinamovist pare o floricică pe linia obişnuită dinaintea unui derby Dinamo-Steaua/FCSB. Ceva care supralicitează cuminte importanţa istorică a partidei vechi de 70 de ani. Un astfel de meci generează energii care trimit în derizoriu indicaţiile tehnicienilor. Privind inocent lucrurile, asta pare să transmită Rednic.

Invincibil
Interesant că o astfel de teorie vine de la un om care nu a pierdut niciun mare derby. Ca antrenor al lui Dinamo, „Puriul” are un palmares imaculat şi de invidiat. 3 victorii, 7 remize, zero înfrângeri. La loc de cinste în colecţie, acel 4-2 în Ghencea din 2007. Era anul ultimului titlu al dinamoviştilor, iar victoria lui Dănciulescu, Cătălin Munteanu, Claudiu Niculescu şi compania pe terenul eternei rivale survenea după o pauză de 18 ani! Specialişti şi nespecialişti au aplaudat la vremea respectivă surprizele tactice pe care Rednic le pregătise adversarilor şi omologului de pe banca stelistă, Cosmin Olăroiu. Probabil ultimul antrenor cu adevărat independent în relaţia cu Gigi Becali.

Traducerea
Vii atunci şi te întrebi care o fi fost noima acestei declaraţii? Un puseu de modestie? Autoflagelare? O generozitate incredibilă? Oameni cu ani mulţi în câmpia muncii fotbalului ne temperează însă. Şi ne traduc din română în română. Rednic se extrage din peisaj, acesta este sensul mesajului. Se exonerează de răspundere în cazul deloc exclus al unui eşec. Pune exclusiv pe umerii jucătorilor răspunderea unui rezultat negativ. Fiindcă este la mintea cocoşului că nu le poţi pretinde lui Cooper, Salomao, Katsikas, chiar Hanca sau Nistor să fie la nivelul implicării emoţionale pe care o aveau pe timpuri Andone şi Rednic, mai apoi Răducioiu şi Lupescu atunci când îi aveau în faţă pe Belo şi pe Boloni, apoi pe Ilie Dumitrescu şi pe Panduru. Gnohere, bunăoară, poate fi mânat în luptă de revanşe personale, în niciun caz de o presupusă înţelegere a mizei istorice a derbyului.

Al cui este derbyul, mai ştim?
Sabotori de ocazie, patronii înşişi golesc de simbolistică acest meci. Fie prin tăcerea care miroase a neimplicare (Negoiţă), fie prin pragmatism cu damf de stână (Becali). Dar, dincolo de fitile, Dinamo-Steaua/FCSB va fi un meci decis de opţiunile antrenorilor. De la alegerea echipelor de start, la dispunerea acestora în teren şi până la efectuarea schimbărilor, totul este la mâna oamenilor de pe bancă. Cel puţin în cazul lui Rednic nu avem nicio îndoială. Să nu uităm totuşi esenţialul. Derbyul este mai ales al iubitorilor fotbalului. Suporteri sau microbişti neafiliaţi. Prin ei trăieşte acest meci. Pentru ei. Să încercăm să nu îl complicăm, să nu îl transportăm într-o zonă accesibilă doar esteţilor. Fiindcă îl pierdem.