Şocul, unde e şocul?

De regulă, schimbarea unui antrenor aduce un suflu proaspăt. La Dinamo nici măcar asta nu se verifică

Florin Bratu a plecat pe contraatac, stimaţi telespectatori! Nu şi-a pierdut nici viteza, nici simţul porţii. Adversar direct, Mircea Rednic. Fundaş dreapta de meserie, reprofilat libero. Şi el are reflexele intacte. Tocmai ce a pierdut mingea la o incursiune în atac, dar a realizat repede tranziţia negativă. Aşa ar spune IIie Dumitrescu. Ilie a remarcat după meciul cu Chiajna că Dinamo pe vremea lui Bratu avea o apărare la fel de vulnerabilă. În schimb, ştia să atace, lucru pe care nu îl mai face acum.

Mai şi pierdeau, mai şi câştigau
După acest Chiajna-Dinamo 0-0 care confirmă că orice meci al lui Dinamo este un instrument de tortură, Florin Bratu tocmai a devenit cel mai bun antrenor al lui Dinamo din 2018. Rezultatele sunt incontestabile şi au fost rememorate chiar de cel în cauză. Dincolo de aspectul cumva ciudat că Bratu vorbeşte despre el la persoana a treia singular, aproape totul pledează pentru antrenorul care câştigase playout-ul sezonului trecut, reuşind la început de campionat un 3-3 cu FCSB şi victorii cu Voluntari, Viitorul şi Hermannstadt.

Se simte răzbunat Bratu?
Şi atunci, de ce a fost dat afară? Mai ştie cineva? Să ne amintim. Pentru că în afara rezultatelor pozitive amintite, au mai fost înfrângerile cu Gaz Metan (2-3), CFR (0-1), Craiova (0-3), Astra (1-2) şi Iaşi (0-1). Ultimele trei consecutive şi decisive pentru demiterea tânărului tehnician. Dinamo intrase într-o criză de exprimare, generatoare şi de înfrângeri pe bandă. Dar încă mai ştia să înscrie goluri. Mijlocaşii ofensivi împreună cu atacanţii se luptau şi cu fundaşii adverşi, şi cu fundaşii proprii. Probabil că oricât este el de dinamovist autentic, Bratu se simte răzbunat de ultimele rezultate. Niculescu la fel.

Graţie după dizgraţie
În pană de idei, Rednic a acuzat pregătirea fizică a lotului pe care l-a preluat de la Claudiu Niculescu. Trimitere tot către Bratu. Dacă aţi reuşit totuşi performanţa de a urmări ultimele partide ale roş-albilor, aţi observat că Salomao, Nistor, Daniel Popa şi ceilalţi aleargă de-a lungul şi de-a latul terenului. Nimeni nu acuză crampe musculare la final de meciuri. Se întâmplă altceva în schimb, cu adevărat ciudat. De regulă, schimbarea unui antrenor, indiferent că se numeşte Wenger, Mourinho, Lopetegui sau Bratu, are efect măcar pe termen scurt asupra echipei. Mult cântatul şoc se manifestă de obicei printr-o atitudine pozitivă a jucătorilor care vor să intre în graţiile noului antrenor. Mai ales dacă intraseră în dizgraţia vechiului.

Pardesiul şi Puriul
Or, la Dinamo nu s-a întâmplat nimic din toate astea! Starea de blazare pare un dat natural. Sau o tacită formă de boicot a jucătorilor, cărora li se spune pe toate căile că sunt cei mai slabi din universul Ligii 1. Sfârşitul turului sezonului regulat plasează Dinamo pe locul 12, antepenultimul, şi inclusiv programările televiziunilor, de regulă lunea, transmit mesajul că temuta haită din Groapă a ajuns o echipă de pluton. Bancurile rivalilor şi suporterii nervoşi întregesc tabloul decăderii. Pentru că încă e foarte cald, putem întreba. Îl prinde pardesiul pe Rednic în Ştefan cel Mare? Pleacă înainte sau după ce îi aduce pe cei 5 crai de la Soare Apune?