Rednic şi vizionarii

O dată a gândit şi el cu inima şi pare că s-a păcălit. Iar dacă totuşi are un plan, înseamnă ori că este diabolic de inteligent, ori că este vrăjitor

Fiecare aniversează ce poate. Dinamo a sărbătorit joi, 25 octombrie, două luni de la ultima victorie în Liga 1, 2-1 cu Hermannstadt. Nu este motiv de sărbătoare, ci de comemorare. În aceeaşi zi, de ziua Armatei Române (!!), la clubul din Ştefan cel Mare a început curăţenia de toamnă. Primul măturat, elveţianul de origine croată Danijel Subotici.

Ciocnirea titanilor!
Simpatic titlul avancronicii dedicate întâlnirii Chiajna-Dinamo. „Ciocnirea titanilor”, reuşită ironie a colegilor mei! Ce poţi scrie ca să îi atragi pe oameni, nu să îi alungi? „Tusea versus junghiul, păzea!”? Sigur, referirea era la cei doi antrenori, nu la echipele lor care respiră greu în subsolul clasamentului! Dorinel Munteanu şi Mircea Rednic sunt nume de referinţă în fotbalul românesc. În acel fotbal care reuşea performanţe europene şi mondiale cu aerul cel mai firesc din lume. Acum firescul este supravieţuirea. Să ne concentrăm totuşi pe Dinamo, un club cu ceva mai mulţi suporteri decât Chiajna. Încă!

Teatrul era în altă parte
Mircea Rednic pare să nu fi realizat în ce se bagă. Tocmai el, un tip atât de calculat şi de atent la detalii. Atunci când, pe înserat, i-a luat locul lui Claudiu Niculescu, fostul fundaş dreapta al naţionalei transmitea în eter un mesaj emoţionant către suporteri. Promisiunea fermă a intrării în play-off. O dată în viaţă lăsa şi el sufletul să judece în locul creierului. Nu era teatru, aşa cum circumspecţi ne gândeam. Autocritica şi cenuşa în cap erau veritabile. Teatrul, o comedie de situaţii, a venit însă la primul meci pe bancă al „Puriului”. La egalul scremut cu Dunărea Călăraşi.

Acolo, în Groapă, apărarea dinamovistă şi-a dat din nou măsura propriei (non)valori. S-au remarcat, ca de obicei, fundaşii centrali. Atunci Mezague şi Popescu. Teoretic, antrenorii au de unde alege în materie de stoperi. Mai sunt pe listă Katsikas, Ricardo Grigore, Denis Ciobotariu. Şi misteriosul Marco Ehmann. Rednic a înţeles repede ce se întâmplă. Apărarea comică, mijlocul şubred, atacul limitat. Perspectiva de a se face de râs mai repede decât predecesorul devenise palpabilă. Cum adică să fii îmbărbătat la final de partidă de la Dan Alexa, un tehnician care nu a ajuns nici la 10% din dimensiunea ta profesională?

Curăţenia de toamnă-iarnă
Primele declaraţii au confirmat că Rednic nu digeră umilinţa. Începe curăţenia! Primii pe listă, Subotici şi Mezague. Dublu mesaj. După ce că nu ştim să ne apărăm, nici goluri nu înscriem! Şi „Urgent doi stoperi sau pa!”. Bine, ar mai trebui doi atacanţi de careu, eventual şi un mijlocaş la construcţie lângă tot mai palidul Nistor.

Pa, pa, dar de unde? Asta se întreabă specialişti şi microbişti. O fi având Rednic abilităţi de impresar, are el ochi la fotbalişti şi poate chiar un contingent secret de disponibili. Dar respectivii trebuie să fie jucători liberi de contract. Iar jucătorii liberi de contract nu sunt pregătiţi, nu au ritm de competiţie. Căci nu au echipă. Las’ că dacă sunt liberi de contract putem discuta puţin şi despre valoare.

Pragul ridicolului
Am intrat într-un cerc vicios. De fapt, nu noi, Rednic! Cu o curiozitate aproape perversă, lumea aşteaptă primele transferuri. Întăririle pe care le va aduce Puriul în Groapă. Încă o dată, perspectiva de a se face de râs este mai aproape decât reuşita. La 7 puncte de ultimul loc care asigură accederea în play-off şi în faţa ultimului meci din turul sezonului regulat, Dinamo a trecut demult pragul ridicolului absolut. Şi da, domnule, acest club are o conducere vizionară din moment ce a anunţat imediat după sfârşitul sezonului trecut că obiectivul pentru 2018-2019 este evitarea retrogradării! Cum să te mai respecte adversarii?