Fără Simona
După 4 ani consecutivi, Turneul Campioanelor fără Halep. A fost cel mai bun an al ei, dar nu suntem veseli. Oare de ce?
Va fi un Turneu al Campioanelor fără Simona Halep anul acesta. Sezon încheiat pentru liderul mondial WTA şi moment de bilanţ. 2018 a fost anul primului titlu de Grand Slam pentru româncă. A mai fost sezonul menţinerii confortabile în vârful ierarhiei şi al unui record financiar. Premii de 6,5 milioane de dolari numai din tenis, plus sumele semnificative venite de la sponsori. Dar cu tot acest buchet de performanţe excepţionale, 2018 se încheie trist pentru suporterii Simonei. Ca toţi suporterii de pe Pământ, ei îşi doresc o campioană care nu oboseşte, care nu se accidentează, care nu pierde.
Stabilirea priorităţilor
Încă o veste proastă. S-ar putea ca dezamăgirea suporterilor să nu se suprapună cu aceea a Simonei. Aceasta este una dintre deosebirile fundamentale dintre marii sportivi şi cei care îi admiră pe marii sportivi. Stăpânirea de sine a campionului. Fibra aceea oţelită din care se plămădesc victoriile istorice presupune şi o anumită imunitate la sentimente comune. O distanţare pe care o putem numi pragmatism. Să nu ne ferim de cuvinte, cinism. Halep ştia că nu va putea juca nici la Moscova, nici la Singapore. Dar s-a prezentat acolo fiindcă, înţelegătoare ca o mamă bună, WTA oferă o portiţă în cazul forfaiturilor din competiţie. Compensarea acestora prin participarea la acţiuni promoţional-publicitare în interesul forului conducător al tenisului feminin.
Doar bolidul
Se subînţelege, prezenţa numărului unu mondial la astfel de evenimente este esenţială. Iar răsplata pe măsură. Merită să baţi drumul până în Singapore doar ca să primeşti cheile unui superb bolid Porsche 718 Boxter. A muncit pentru el, ne vor atenţiona admiratorii ei necondiţionaţi. A asudat pentru fiecare bujie, pentru fiecare şurub. Perfect adevărat, nu susţine nimeni contrariul. Dar ce frumos ar fi fost ca Simona, după ce dădea o tură de încercare cu bolidul, să îşi fi putut apăra poziţia de şefă a clasamentului mondial! Să lupte pentru a fi campioana campioanelor şi a sufletelor suporterilor. Sună patetic, aşa-i? Patetism de suporter.
Zeul ban şi Doamne, Doamne
llie Năstase are dreptate când spune că Simona trebuie să aibă grijă de sănătatea ei. Că nu este cazul să forţeze, pentru că riscă o recidivă. Din păcate, şi doctorul Dan Curelea a avut dreptate atunci când a avertizat că dacă se confirmă diagnosticul de hernie de disc, participarea la Turneul Campioanelor ar fi fost aventură costisitoare. Ilie Năstase mai spune că imaginea Simonei nu va avea de suferit din cauza acestor abandonuri repetate. Ar fi de discutat, dar în lumea noastră care se închină la Zeul ban – Stephen Hawking tocmai ne-a comunicat, post-mortem, că Dumnezeu nu există, nici Paradis, nici viaţa de apoi, nimic, nimic – sună rău.
Este important ca Simona să îşi folosească inteligent pauza impusă, fiindcă la 27 de ani eşti tânăr, dar nu ai vreme de irosit. În acest punct trebuie să fim de acord cu Stephen Hawking. Hernia de disc trebuie tratată cu medici buni şi prin terapii adecvate. Pentru noi, cei care încă mai credem altceva decât savantul ateu, mersul la Biserică tămăduieşte alte afecţiuni.