Real, nu imaginar
Să tratăm cu un zâmbet criza prin care trece campioana Europei. Este un semn de normalitate, nu de slăbiciune. Este un mesaj care are legătură și cu fotbalul nostru micuț, micuț
6 ore și 49 de minute. Poate fi titlul unui film candidat la Palme d’Or. Nu este decât timpul de joc efectiv care a trecut de la ultimul gol înscris de Real Madrid. Și da, 6 ore și 49 de minute poate fi un bun subiect de film! Iar Spania are de unde alege și atunci când vine vorba de scenariști și regizori.
Apocalipsa după Zidane? Sau lipsurile lui Lopetegui?
Marele Real a bifat 3 eșecuri și un egal în 10 zile negre. Decadă care pătează istoria Blanco. Iar profilul catastrofei nu este desenat doar cu impresii și cu emoții. Se măsoară prin statistici istorice. Este pentru a 3-a oară în istoria de 116 ani a celui mai titrat club din lume când se adună 4 meciuri fără gol marcat. Pentru regina absolută a Europei, câștigătoare a ultimelor 3 ediții de Champions League, absența golului este inacceptabilă. Este întunericul care anunță Apocalipsa. Sau lipsa de inspirație a lui Julen Lopetegui?
Lopetegui. Încă noul antrenor. Și deja aproape demisul antrenor al Realului. Nefericitul înlocuitor al lui Zidane. Florentino Perez, care este un Gigi Becali mai rasat, îl va mai păsui o perioadă pe cel cu care semna pe furiș contractul înaintea Cupei Mondiale. Dar nu va aștepta la infinit. Infinitul nu există decât în teoriile matematicii, iar eternitatea este doar un concept filosofic. Fotbalul-industrie sau fotbalul-afacere, cum preferați, se conduce după principii mai pământene. Dure.
La noi în bătătură
Bine, bine și care-i treaba?, vor întreba unii. Ce ne privește pe noi că suferă Realul ori că Bayern a ajuns de râsul lui Moenchengladbach? Noi avem problemele noastre tradiționale în marea familie a fotbalului românesc. Ce enormitate a mai debitat azi patronul de la FCSB, cum s-au răfuit Bancu și Mitriță cu suporterii și cu ziariștii, dacă nu pot cu adversarii. Cum strigă Gigi Mulțescu la ceferiștii clujeni că iar i-au pus pe șine pe arbitri. Ori cum vrea Claudiu Niculescu să dea milităria jos din pod la fostul club al Miliției. Acestea sunt probleme noastre, nu crizele bogaților!
Șansa la relativ
Mai glumim, poate reușim totuși să ieșim din starea asta de seriozitate mohorâtă care s-a pogorât peste noi. În general, nu numai peste fotbalul nostru. Criza Realului trebuie tratată cu un zâmbet fiindcă transmite un mesaj universal. Drumul de la măreție la penibil este foarte scurt. Hegemonia este o himeră, invincibilitatea, o capcană. S-a dovedit că toată construcția aceea perfectă despre care credeam că va dura o veșnicie se poate nărui în 10 zile.
Iar asta este sănătos pentru iubitorii fotbalului. Dacă nici măcar echipa-stat Real Madrid (la propriu: sub o formă sau alta, statul spaniol este principalul finanțator și creditor al campioanei Europei!) nu a scăpat de boli ca lipsa de formă, blazarea, rutina, îndoiala, ghinionul, ridicolul, înseamnă că mai avem o șansă. Șansa la firesc, la schimbare, la relativ.