Carlos Ramos, inamicul Americii
Ura palpabilă a publicului, ura aproape materială. Acesta este mesajul finalei feminine US Open 2018. De ce? Pentru că un om și-a făcut meseria și a stricat petrecerea
America luptă pentru libertate. Când lupți pentru libertate ai nevoie de eroi care să se sacrifice. Iar ca eroii să lupte în numele nobilelor idealuri au nevoie de inamici. Așadar victorie, deși a fost înfrângere!
Meci pierdut de Serena Williams în fața japonezei Naomi Osaka. Dar inamic identificat, demascat. După căutări îndelungi, care au trecut de la Putin până la Kim, iată! America și-a descoperit noul dușman. Carlos Ramos, portughez, arbitru de tenis. Arbitrul finalei feminine de la US Open. Stop! Nu vi se pare că și aici este ceva în neregulă cu noi? Până când vom mai face precizarea asta sexistă, finala feminină?
Carevasăzică Ramos. Carlos Ramos. Nu vă lăsați păcăliți! Bărbat prezentabil, agreabil, cu toate calificările la zi în meseria lui. Cele mai înalte. De fapt, un monstru. Spre deosebire de sinistrul Osama Bin Laden care a comandat atacuri teroriste soldate cu sute de victime, Carlos Ramos nu a omorât pe nimeni. Deși mai știi? Americanii sunt convinși că Ramos este tot un terorist. Unul care a ucis visul Serenei de a cuceri un nou titlu la US Open. Al 24-lea titlu de Grand Slam al carierei. Iar așa ceva nu se iartă. Căci iertarea este fundamental un precept creștin, deci depășit în lumea noastră cea liber cugetătoare sau atee. Să mă contraziceți, vă rog!
Nu o să vă povestesc finala, deși ar merita să aplaudăm jocul superb al japonezei Naomi Osaka. Așa se joacă prima finală de Grand Slam a carierei, curajos, fără complexe. Nu o să recapitulez nici derularea faptelor, nici dezvoltarea acestora într-un scandal fără precedent în tenis. Au făcut-o colegi de-ai mei și au făcut-o bine. O să rămân la Carlos Ramos, noul inamic al Americii. Cu ce a greșit arbitrul portughez? Că a dovedit lipsă de tact, așa cum liric se exprima Mats Wilander la Eurosport? Care apropo, iarăși a dat-o de gard cu pronosticul dinaintea finalei, indicând-o favorită absolută pe Serena.
Încă o dată, care este vina lui Carlos Ramos? Că a aplicat regulamentul fără a introduce în deciziile lui nuanțe umanitare și context? Le luăm pe rând. Primul avertisment. A fost coaching (indicații tehnice ale antrenorului în timpul meciului) la Mouratoglou, episod recunoscut chiar de cel în cauză. Dar justificat ipocrit tot de el cu cea mai jenantă scuză. Toată lumea face la fel. Toți trișează, sugerează domnul antrenor. Tot timpul, oriunde. Uitați-vă la Sacha Bajin (antrenorul Osakăi), a apelat la coaching la fiecare minge a lui Naomi! Și cu asta gata, Mouratoglou s-a scos. Toată lumea fură câte puțin ne-a spus el în subtex, de ce naiba ne vedeți numai pe noi? Apropo, pentru noi, neofiții în materie de cod al semnelor între jucător și antrenor. Bajin nu a părut că apelează la sfaturi ilicite. Ori poate a fost prea subtil pentru noi.
Episodul doi al deciziilor care au isterizat-o pe Serena a fost ruperea rachetei într-un moment în care jocul ei mergea mizerabil, iar al adversarei funcționa la cote amețitoare. Se întâmpla la 3-2 în setul al doilea. Ieșire nervoasă sancționată și aceasta cu avertisment. Al doilea pe răboj. Apoi, numit „hoț” de Serena care continua să pretindă scuze pentru o evidentă încălcare a regulamentului, Ramos a dictat game penalty la avertismentul al treilea. Adică game în contul adversarei. În loc de 4-3 pentru Osaka, 5-3.
Delir. Haos. Aici a început circul. Reprezentația Serenei, o excelentă manipulatoare și vorbitoare, a mers țintit la inima publicului din arena Arthur Ashe. Însetat nu doar de libertate, ci și de puțină hemoglobină pe cimentul de la Flushing. Valul de ură a devenit aproape material în acele momente. Femei elegante și frumoase, bărbați sobri și distinși, copii inocenți, dar sensibili la fluxul emotional din jur, cu toții aveau chipurile schimonosite de ură. Ca într-un film horror, când oameni decenți sunt posedați brusc de demoni. Aceasta este imaginea definitorie pentru finala feminine US Open 2018. Ura publicului ca sentiment plenar.
Iar Carlos Ramos a trebuit să dispară ca un răufăcător înaintea festivității de premiere. La care de regulă arbitrii sunt și ei o parte mică a poveștii mari. Carlos Ramos a ieșit în fluierături din arena care fierbea pentru că a avut proasta inspirație să fie corect și să strice petrecerea. Barbecue-ul cu Naomi la proțap. Ce idee și asta, să fii corect și inflexibil exact într-o lume care ține prelegeri permanente despre corectitudine, cinste și moralitate! Carlos Ramos a devenit inamicul Americii pentru că și-a făcut treaba, surd la context, amenințări și manipulare.
Nu trebuie aplaudat, doar respectat. Dar presimt că i se pregătește ceva. O pensionare urgentă, pe caz de boală. Boala se numește incorectitudinea politică și este fatală pentru cel care o contractează.