Doar noroc?
FCSB s-a calificat mai greu decât ne așteptam. Gnohere a devenit fundamental, dar apărarea scârțâie din toate încheieturile
Bun venit la fotbalul fără fotbal! Care este ca friptura fără carne, cașcavalul din lapte vegetal sau șampania ținută fără dop o săptămână. Greu de privit prima repriză din meciul FCSB-Hajduk Split!
Și mai greu de povestit. Săracilor nepoți, ăia invocați mereu de comentatori, ce să le povestești? Cum a stat mereu Gnohere cu fundașii croați în cârcă? Cum s-a luptat Pintilii la mijlocul terenului? Despre organizarea defensivă ireproșabilă atât a croaților, cât și a românilor?
Previzibil, meciul s-a deblocat din minutul 46, atunci când antrenorul l-a trimis în teren pe Moruțan. Și nu în locul oricui, ci al lui Florin Tănase. Și cum care antrenor? Chiar nu știți?
Logic, prima dată când apărarea lui Hajduk a fost destabilizată s-a întâmplat la prima acțiune a foarte tânărului Olimpiu. Henț în suprafața de pedeapsă și un penalty transformat de Gnohere în minutul 55. Reușită salutată de puștii atacantului francez cu bucuria pură a copiilor de pretutindeni.
Obligată de rezultat, Hajduk a început să joace ofensiv. Iar atacurile croate, nu foarte periculoase în valoare absolută, au dezvelit încă o dată lipsurile fundașilor roș-albaștri. Și poate că Benzar, privit din tribune de selecționerul Cosmin Contra, ar face bine să nu se mai arunce la primul duel umăr la umăr cu atacantul advers.
Cât despre Junior Morais, absent la sprintul lui Jairo la faza golului înscris de Said de lângă un Planici visând la cai verzi pe pereții Bundesligii, ce să mai spui?
Dacă ar fi să judecăm după cantitatea de noroc și din felul în care a reușit să se adune la 1-1, FCSB pare să fie una și aceeași echipă cu Steaua. Tulburat trebuie să fie în astfel de situații maestrul Talpan. Și da, fotbalul răsplătește perseverența.
După ezitările din a doua parte a reprizei secunde, Benzar are însă meritul incontestabil de a fi centrat excepțional pentru lovitura de cap a lui Gnohere. Iar francezul a acceptat cadoul lui Posavec, care a ieşit pe sub minge.
Era minutul al treilea al prelungirilor și calificarea se jucase. Fotbal, muncă, inspirație, noroc. Este rețeta unei echipe din București care se califică aproape neîntrerupt în grupele cupelor europene. Cine zice că e puțin e invitat să încerce.