La Split, ca la Rovine

Un meci obositor, de jucat și de privit. Dar un 0-0 care dă prima șansă la calificare vicecampioanei României

Meci din Cupa Balcanică. Pardon, din preliminariile pentru grupele Europa League. Deși terenul nu arată nici de întrecerile sătești ale fostei Iugoslavii. Nimic nou, la București și la Split gazonul se încăpățânează să nu crească singur. În acest colț de lume sunt lucruri care nu mor niciodată. Talentul, talentele. Ce rușine! Înainte de meci, niște cetățeni cu veste fluorescente și dotați cu un fel de detectoare Geiger-Muller scormoneau prin suprafața de joc. Nu ca să demonstreze gradul atomic de risc al partidei, ci ca să pună la loc brazdele smulse la încălzire.

Jocul. Cum să fie jocul pe un asemenea teren? O luptă fără veleități, fără urmă de spectacol. Dică a trimis pe teren formula standard, cu Gnohere vârf și cu Man, Teixeira și Tănase în spatele lui. Cu Pintilii și cu Filip la închidere, cu linia clasică de 4 fundași, Benzar, Bălașa, Planici, Momcilovici. Scopul unei asemenea expediții este să supraviețuiești și să decizi rezultatul la București împotriva unei formații cu tricouri cu aspect second-hand. Dar Hajduk este reprezentantă a țării vicecampioane mondiale, să nu uităm. În afară de talia jucătorilor, demnă cel puțin de o echipă de handbal, nu s-ar zice.

Intrarea lui Jakolis în locul lui Man, imediat după pauză, a limpezit un pic acțiunile pe flancul drept. Tănase și Teixeira s-au complicat însă atunci când croații și-au arătat limitele, așa că Gnohere a rămas în continuare să se lupte ca Bizonul pe uscat. SB (deci Steaua București), cum a titrat televiziunea croată probabil spre disperarea lui Fl. Talpan, a jucat totuși mai consistent în partea secundă a unei întâlniri cu iz de fotbal muncitoresc. Apărarea nu s-a mai clătinat la fiecare acțiune a lui Juranovici, iar oamenii de atac au anunțat că la București se poate mai mult. 0-0 la final și verdictul peste o săptămână. Când poate îl vedem la treabă mai mult și pe Moruțan. Sau pe Florinel Coman, rămas pe bancă până la sfârșit. Ei sunt oamenii care au calitatea necesară pentru a destabiliza o formație disciplinată, dar liniară cum pare acest Hajduk Split. În ciuda asaltului din final de partidă.