Ne dăm în bărci!
Acum ne-am adus aminte de canotaj. Îi admirăm pe medaliaţi, dar am fi ipocriţi să pretindem că nu îi vom uita în câteva zile. Cu toţii
Canotajul românesc a reuşit să se claseze pe primul loc în clasamentul pe medalii la Campionatele Europene de la Glasgow. Nu mai puţin de 7 au câştigat sportivii români, dintre care 3 de aur. Ne va schimba acest succes interesul faţă de canotaj în particular, faţă de sporturile cu audienţă mică în general? Răspuns abrupt. Nu. E păcat, e nedrept, dar nu.
Exerciţiu de sinceritate. Pentru toţi
Ne-am bucurat atunci când am auzit despre performanţa delegaţiei României la Europenele de la Glasgow? Sigur că ne-am bucurat. Uite că tradiţia românească în canotaj nu a dispărut!, ne-am zis umflându-ne pieptul. De parcă vâsliserăm noi pe apele lacului scoţian. Unii mai simţitori chiar s-au grăbit să se simtă mândri că sunt români. Dar la fel de sincer acum. Pe câţi dintre noi îi interesează canotajul în celelalte 300 şi vreo 60 de zile cât nu sunt întreceri mondiale, europene sau Jocuri Olimpice?
Sporturi frumoase, fără audienţă
Un efort vă rog! Sincer, foarte sincer, aşa cum nu suntem nici măcar când mergem, dacă mergem, la taica popa la spovedanie! Câţi dintre noi urmăresc ori sunt la curent cu ce se întâmplă în gimnastică, la înot, la scrimă? Că luarăm medalii peste tot la această mică olimpiadă de la Glasgow. Robert Glinţă la înot, Denisa Golgotă la gimnastică. Cine în afara practicanţilor înşişi, a antrenorilor acestora, plus a rudelor şi a prietenilor apropiaţi, hai să adăugăm aici şi un public restrâns, fidelizat, care merită aplauze cum nici la Scala din Milano nu auzi, cine în afara acestor oameni are habar ce se întâmplă în sporturile de nişă? De nişă nu fiindcă sunt urâte, ci din cauză că nu atrag masele de pasionaţi ai întrecerilor sportive. E şi ăsta un subiect interesant care ar face vreo câteva zeci de citiri ale articolului. Deci, altădată!
Să îi cunoaştem! Să îi ascultăm!
Ştiţi sau ştiaţi cine sunt Ştefan-Constantin Berariu, Cosmin Pascari, Ciprian Huc, Mihai-Vasile Ţigănescu? Bănuiesc că nu. Nici eu nu ştiam până acum două zile. Sunt medaliaţii cu aur de la patru rame masculin. Dar de Mădălina Bereş şi Denisa Tâlvescu auziserăţi? Eu nu. Sunt câştigătoarele probei de doi rame feminin. Echipajul feminin de opt plus unu format din Ioana Vrânceanu, Viviana-Iuliana Bejinariu, Adriana Ailincăi, Maria Tivodariu, Beatrice-Mădălina Parfenie, Iuliana Popa, Mădălina Bereş, Denisa Tâlvescu şi Daniela Druncea continuă tradiţia unei ambarcaţiuni de legendă din istoria canotajului.
Pe unii dintre ei i-am auzit la întoarcerea de la Glasgow şi mi s-au părut nişte tineri inteligenţi, dezgheţaţi şi simpatici. Vorbeau toţi mai bine decât fotbaliştii, dar asta nu este foarte greu. Le datorăm toată admiraţia noastră acestor fete şi acestor băieţi. Nu le putem promite însă că îi vom urmări cum o urmărim pe Simona Halep. Ciclic ne vom aduce aminte de ei. La Jocuri, la Mondiale. Tocmai pentru că sunt oameni inteligenţi şi simpatici, ei ştiu asta. Ştiu ce sporturi practică, şi-au asumat anonimatul întrerupt fericit de vreo mare performanţă. Nu au gânduri de îmbogăţire, au însă mai puţine fiţe. Iar cu puţin noroc îşi pot asigura un viitor liniştit dincolo de cariera sportivă.
Vis de fotbalist, vis de canotor
O medalie olimpică sau mondială de preferinţă cât mai strălucitoare este sinonimă cu o pensie viageră la care puţini compatrioţi ar putea visa. Visurile canotorilor, ale înotătorilor, ale gimnaştilor sau poloiştilor nu se confundă cu visurile fotbaliştilor, fiindcă în acestea nu apar iahturi personale, maşini Lamborghini ori ceasuri Patek Philippe. Dar ei, ceilalţi sportivi, sunt şi mai feriţi de coşmarul ruinei timpurii.
Factorul Lipă
Într-un fel, cu toţii îi seamănă Elisabetei Lipă, preşedinta federaţiei de canotaj. Prin felul ei de a fi, mai direct şi mai nesofisticat. De care s-a tot glumit de-a lungul timpului. Oameni care cunosc fenomenul şi care nu au o simpatie particulară faţă de multipla campioană olimpică spun că, într-adevăr, Elisabeta Lipă este artizana reuşitei de la Europene. Prin reorganizare în primul rând. Începând de jos, de la juniori. Apelând la tehnicieni valoroşi. Prin canalizarea resurselor, câte sunt, către nevoile sportivilor. Înţelegând că un sportiv munceşte atât de mult încât nu trebuie să ţină dietă. Cum crede doamna ministru Bran, care recomandă o diurnă de 25 de lei. Ar ajunge de o vodcă distilată la fabrica lui tăticu’!