Românii, noaptea şi fotbalul
Când alţii dorm, noi ne uităm la meciuri. Iar Brazilia rămâne marea noastră iubire. Cum ar fi totuşi dacă ne-am ataşa de echipe ca Mexicul?
Prima constatare după câteva zile de Cupă Mondială. Românii continuă să se uite la fotbal. Nu este o părere subiectivă, formată după numărul celor care vizionează meciurile la terasele restaurantelor şi în berării. Audienţele măsurate după 11 meciuri al Mondialului rusesc spun lucruri interesante despre preferinţele publicului microbist de la noi. Despre obişnuinţele de consum şi despre particularităţi naţionale.
Clişee, locuri comune
Ca orice mare competiţie sportivă, şi Cupa Mondială la fotbal este pândită de asaltul clişeelor. Totul trebuie să fie mare, excepţional, emoţionant, Moscova nu crede în lacrimi, Sankt Petersburgul nu cunoaşte noaptea, stadioanele sunt frumoase, rusoaicele sunt şi frumoase, vodka e tare. Şi aşa mai departe. Şi aşa mai departe. Pe cine mai interesează că şoselele la Volgograd au cratere în ele care par rămase din timpul celui de Al Doilea Război Mondial? Sau că unele blocuri din acelaşi Volgograd, fost Stalingrad, arată ca după un bombardament Luftwaffe din timpul aceleiaşi conflagraţii? Dedicat trup şi suflet competiţiei, Theo Jumătate, corespondentul Gazetei la Mondial, îşi susţine articolele cu imagini care exclud fabulaţia jurnalistică.
Lipsiţi de obiectul adoraţiei
Înainte de startul întrecerii persista impresia că românii nu se vor înghesui să urmărească meciurile. Foarte numeroasele meciuri. Argumentul solid şi de bun-simţ era că, lipsit de obiectul muncii, suporterul tricolorilor va trata evenimentul cu o considerabilă doză de indiferenţă. Sigur, bănuim că prezenţa României la turneul final ar fi rotunjit simţitor numărul celor care deschid televizoarele pentru fotbal. Chiar şi aşa, fără o naţională pentru care să sufere nemijlocit, audienţele vorbesc despre un interes ridicat al microbiştilor.
22:54, minutul de aur al microbistului român
Preferinţa pentru Brazilia face parte din tradiţia românească. Dovada? Meciul acesteia cu Elveţia a contabilizat cel mai mare rating, 9,2%, şi cea mai mare cotă de piaţă, 19,5%. Nu mai puţin de 1.640.000 de oameni au stat în medie în faţa televizoarelor pe parcursul acestei partide şi să nu îmi spuneţi că lumea era atrasă nu doar de Neymar şi de Marcello, ci şi de Shakiri sau Dzemaili. Simpatic cu adevărat este altceva, minutul de aur al partidei, pe parcursul căruia 2.428.000 de telespectatori erau conectaţi la evenimentele de la Rostov, s-a înregistrat duminică seară la ora 22:54! Exact finalul meciului, când Brazilia alerga după victorie. De ce simpatic, ca să nu zic ciudat? Fiindcă în ţări ca Germania, Franţa, Spania, în general în ţările din Europa Occidentală, lumea se culcă devreme la final de weekend. Căci luni dimineaţă oamenii merg la muncă, iar patronii nu acordă dispense de chiul Mondial.
Noi nu dormim, chibiţărim!
Dorm românii mai puţin, sunt ei mai rezistenţi ori au servicii cu program flexibil şi care nu îi solicită foarte tare? Aş înclina spre a doua variantă, fără a generaliza totuşi. Ce ne mai spun însă audinţele înregistrate până acum? Că întâlnirea cea mai frumoasă, Spania-Portugalia 3-3, se află pe locul secund în top, cu 1.577.000 de telespectatori. Deşi, prin comparaţie cu meciul Braziliei, s-a disputat vineri seara, la ora 19. O zi şi o oră foarte convenabile, la început de weekend. Podiumul este completat de Germania-Mexic 0-1, cu 1.266.000 de martori ai uriaşei surprize a Mondialului.
Mesajul mexican
A surprins (şocat?) rezultatul. Dar a impresionat jocul simplu, avântat şi plin de viaţă al mexicanilor. Care i-au făcut pe nemţi să pară o formaţie uzată, blazată, saturată de glorie. Suflul proaspăt al mexicanilor antrenaţi de Juan Carlos Osorio, atitudinea curajoasă şi senzaţia explicită că joacă mai puţin pentru orgoliul propriu şi mai mult pentru suporterii lor entuziaşti, totul întregeşte mesajul transmis de această echipă ireverenţioasă în faţa campioanei mondiale.
Specialiştii ne vor atrage atenţia că Mexicul are mulţi jucători care evoluează în Spania, Germania, Belgia, Portugalia sau Anglia. Da, dar spiritul vine de altundeva. Din seva nebănuită a unei lumi pe care noi, prizonierii clişeelor, o credem doar pestriţă, săracă, violentă. Poate, dar nu cumva sunt mexicanii mai puţin plictisiţi de viaţă decât marile naţiuni europene?
Şi da, competiţia este la început . Şi este foarte lungă. Dar aceste lumini intermitente ne vor veni tot de la echipe ca Mexic sau Islanda. Este un pronostic sentimental, nu puneţi preţ mare pe el!