Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

A la turca în Nemţia, bre!

Pentru cei care îl admiră pe Recep Erdogan, să fie atenţi ce îşi doresc! Inclusiv dragii noştri fotbaliatori şi antrenori

Permalink to A la turca în Nemţia, bre!
joi, 17 mai 2018, 10:07

Trebuie să ne hotărâm în ce lume vrem să trăim. Sau în ce lume ne-ar plăcea să trăim. Măcar pentru confortul conştiinţei, dacă nu putem schimba orânduirile, oamenii. Mai ales oamenii. Bunăoară, lui Mesut Ozil, Ilkay Gundogan şi Marius Şumudică le-ar plăcea o ţară condusă de Recep Erdogan. Destui compatrioţi visează la un preşedinte ca Viktor Orban. Bănuiesc că nu puţini sunt cei care îl simpatizează pe Donald Trump. Iar pe Liviu Dragnea „Moustache” nici nu mai vorbim!

Mazilirea
Marius Şumudică tocmai a fost mazilit de la Kayseri, după a patra înfrângere consecutivă şi a şaptea din ultimele 8 etape. Din fericire, lucrurile s-au mai schimbat chiar şi în Turcia, astfel că astăzi mazilirea nu mai vine la pachet cu tăierea capului necredinciosului. Asta la fotbal, căci dacă vorbim despre politică, în patria sultanului Erdogan se cultivă din nou tradiţia seculară a Imperiului Otoman. Vezi arestările miilor de opozanţi făţişi sau doar bănuiţi ai regimului erdoganian.

La curtea sultanului Recep Magnificul
În acest punct al articolului unii se vor enerva şi vor întreba ce legătură au fotbalul şi sportul în general cu politica. Deja este un câştig al oricărui text atunci când destinatarilor le creşte adrenalina. Bine, doar dacă nu îţi propui să scrii articole-somnifer. Aşadar, care-i legătura între Şumudică şi Erdogan? Ce treabă are ofsaidul cu Suleiman Magnificul zilelor noastre? Are, ştiţi bine că are. Şumudică nu trăia şi nu muncea pe o insulă uitată de lume şi de timp, unde în afară de fotbal pe nimeni nu interesa de nimic altceva. Fotbalul în Turcia este mai mult fenomen social decât în alte colţuri ale mapamondului. Pasiunea turcilor pentru sportul-rege este în rezonanţă cu înlesnirile statului pentru finanţarea acestei activităţi. Şi de aceea başkanii, inclusiv cei care îl angajaseră pe Şumi, sunt atât de activi şi de solvabili.

Utopia ţării tuturor drepturilor
Este ceva rău în asta, să se implice conducătorii în sprijinirea sportului?, ne-ar putea întreba nelămurit chiar Marius Şumudică. Fiindcă el şi-a făcut treaba cu pasiune la Kayseri, având şi satisfacţia unui salariu pe măsură. Nu, nici vorbă, într-o ţară în care prosperitatea coabitează cu libertăţile individuale, cu dreptul la opinie, într-o ţară ai cărei cetăţeni respectă legile, iar legile sunt create să respecte cetăţenii şi să-i apere de bunul plac al unui dictator cu sau fără turban, într-o astfel de ţară ar fi minunat să lucrezi. Există o astfel de ţară? Greu de spus.

Băieţii l-au căutat pe Erdogan
Putem încerca de exemplu cu Germania, care se chinuie de 70 de ani să spele greşelile trecutului, uneori dovedind exces de zel în acest nesfârşit exerciţiu de penitenţă. Şi ajungem astfel la gesturile lui Ozil şi Gundogan. Doi fotbalişti importanţi ai naţionalei germane, născuţi amândoi la Gelsenkirchen, dar cu neîndoielnice rădăcini turce. Şi unul, şi celălalt au profitat de vizita la Londra a lui Recep Erdogan pentru a se trage în poză cu el. Reţineţi, lucrurile nu s-au petrecut invers, adică nu Erdogan a tras de ei, hai, măi băieţi, să facem un selfie, să vadă lumea că mă simpatizaţi! Nu, ei, „băieţii”, l-au căutat, ei au dorit să se afişeze cu Recep Magnificul. De ce? Ca să arate ce? Că se simt mai mult turci decât nemţi? Ori că le place cum este condusă ţara părinţilor, bunicilor şi străbunicilor? Posibil câte ceva din toate, plus nişte teribilism care, potriveală, rimează cu tembelism.

Integrare, dar să ştie şi ei!
Oficialii germani au reacţionat previzibil, adică mâhnirea lor a fost politicoasă şi corectă politic. „Noi respectăm situaţia specială a jucătorior noştri cu alte origini, dar apărăm nişte valori pe care Erdogan nu le respectă”, a precizat Reinhard Grindel, preşedintele federaţiei germane. Scurt şi cuprinzător. Grindel a adăugat că Ozil şi Gundogan s-au lăsat manipulaţi, iar gestul lor nu ajută eforturile de integrare ale Deutscher Fussball Bund. Eforturi de integrare? Sigur, foarte frumos din partea nemţilor, care, săracii, nu prea mai văd de câtă cenuşă în cap şi-au turnat. Manipulare? Nici vorbă. Tocmai asta este, că Mesut şi Ilkay şi-au căutat sultanul să-i „dedice” nişte tricouri. În curând, poate şi ceva victorii la Cupa Mondială. Mai vorbim.

Ce să mai vorbim dacă Elisabeta a II-a l-a primit pe Erdogan la Buckingham? Iar eu îi cert pe Şumi, pe Ozil şi pe Gundogan.

Comentarii (61)Adaugă comentariu

Dan Olteanu (4 comentarii)  •  18 mai 2018, 18:58

Domnule Geambasu asemenea subiecte si abordari se scriu in Dilema Veche nu in Gazeta Sporturilor. Majoritatea cititorilor dumneavostra nu au nici cultura si nici dotarea intelectuala pentru asa ceva. Pentru ei lumea este colorata doar in alb si negru, problemele omenirii au rezolvari simple pe care conducatorul providential le poate rezolva cat ai bate din palme daca oculta mondiala nu i-ar pune vesnic bete in roate.........sau poate sunt eu un rautacios, un Gica Contra iar cititorii dvs sunt niste eruditi, adevarate spirite renascentiste ..................testele PISA si rezultatele de la bacalaureat si evaluarile nationale spun ina altceva.

constantin (241 comentarii)  •  18 mai 2018, 20:51

@Dan Olteanu Nu ne subestima, stimabile. Avem dotarea intelectuală pentru a dezbate un asemenea subiect. Nu ştiu dacă ai face faţă. Chiar aş fi curios... Doar că domnul Geambaşu a ales să nu vorbească în clar, nu a avut curajul să spună cu subiect şi predicat anumite lucruri. Şi dacă domnia sa nu a spus, atunci nici noi nu prea am avut ce comenta.

Dan Olteanu (4 comentarii)  •  18 mai 2018, 22:26

Domnule Constantin, eu nu va subestimez, pentru asta ar trebui sa va cunosc mai intai. Eu ma refeream la majoritatea cititorilor Gazetei Sporturilor , care, cu o anumita aproximare , cred eu, nu difera de majoritatea locuitorilor tarii noastre. Daca am asemana tara cu o echipa sportiva atunci pozitia in clasamentul Europei nu e vreun motiv de mandrie . Desigur, sunt si ligi inferioare : Africa, Asia, America Latina din fericire pentru noi insa suntem in Europa, nemeritat as zice. O consolare totusi exista, poporul face uneori prostii si la case mai mari, mai nou la cele mai mari. Diferenta este ca acolo au acumulat destul de mult incat sa-si permita accidente de parcurs. Noi nu ne permitem luxul acesta pentru ca in afara ca nu prea am punctat in clasamentele relevante nici nu dam pe dinafara de calitati dar ne dam cu parerea despre multe, prea multe as spune. P.S. Majoritatea studiilor de specialitate dau media coeficientului de inteligenta pentru Romania in jur de 93, adica tot in adoua jumatate a clasamentului European, e adevarat ceva mai bine decat consumul de pasta de dinti si sapun.......ca sa nu amintesc de mortalitatea infantile sau cazurile de TBC.

marian0904 (9 comentarii)  •  18 mai 2018, 23:49

Gigicule, ai uitat ca l-ai votat pe Basinica? El nu se pune? Vad ca un oltean se da baiat subtire si o da inainte pe aratura ca nu te intelegem si ca votam (Erdogan, Orban, Trump si Dragnea sunt alesi!) aiurea. S-o crezi tu! Cat despre arestarile facute in Turcia, acolo armata rebela a pus tancurile si avioanele sa traga in populatie. Ai uitat?

constantin (241 comentarii)  •  19 mai 2018, 0:06

Românii nu-s un popor de mâna a doua, eu aşa cred. Poporul român n-a fost suficient de barbar pentru a ajunge în "elita" europeană. O fi ăsta un defect? Este adevărat, n-a fost nici suficient de unit pentru a răzbi altfel. Alţii au avut succes pentru că au reuşit să rămână uniţi, dar şi istoria lor a fost diferită. Eu nu-i înţeleg pe cei care se uită cu respect spre aşa-zisele popoare civilizate... Banca Angliei este plină de aur furat din care încă mai curge sângele popoarelor pe care le-au nimicit. Cu cât ucideai şi furai mai mult pentru Coroană, cu atât deveneai mai nobil, mai lord... Asta ţi-ai fi dorit? Doi bani nu dau pe lorzii lor, nişte criminali. Aşa este, folosim prea puţină pastă de dinţi, dar nici bani s-o cumpărăm nu prea am avut. În ţara asta n-au venit corăbii cu aur, argint şi mirodenii aduse din bătătura altora. Noi n-am ras popoare pentru a avea veselă de argint. Vom ajunge la nivelul de dezvoltare la care se află barbarii cu veselă de argint, eu nu am nicio îndoială, şi vom avea şi conştiinţa curată. Asta-i foarte important. Poporul român trebuie reevaluat şi înţeles. Chiar merită. Avem viitor, ne trebuie doar puţină orgnizare.

splendini (52 comentarii)  •  19 mai 2018, 4:40

Corectitudinea politica a invins. Ca sa mai atenueze din critica C. Geambasu ii considera pe Erdogan, pe Trump si pe Viktor Orban ca echivalenti, desi unul e islamist iar ceilalti doi se opun islamismului si islamizarii.

Hombre (23 comentarii)  •  19 mai 2018, 10:02

Din articolul de fata razbat antipatiile la modul cel mai evident. Adica, vorba lui Caragiale, aia ai nostri sunt buni si astia ai lor (Trump, Erdogan, Orban) sunt rai. Bine, stimabile, cum ai decis tu asta? Toate sunt doar niste puncte de vedere, si deci RELATIVE. Adica nu exista un adevar absolut, decat daca te crezi tu buricul pamantului si centrul universului. Internetul e plin de dezbateri intre buricii pamantului, fiecare cu adevarul lui. Toti vad lumea in alb si negru, e felul lor de a aproxima o realitate mult mai complexa.

Comentează