Ori la bal, ori la bal

Liviu Dragnea ne-a mărturisit pe cine susţine. Dar ceilalţi politicieni cu cine ar vota? Cum care ceilalţi politicieni?

De acum ştim cum stăm. Ştiam şi până duminică seară, dar intervenţia lui Liviu Dragnea a transformat zvonurile (dorinţele?) în realitate. Ionuţ Lupescu are toată susţinerea liderului PSD în lupta pentru câştigarea şefiei fotbalului românesc. Ceea ce este foarte bine. Tot ceea ce este românesc trece prin filtrul patriotismului pesedist.

Vassaras e un tur-operator?
Dar nu numai. Aflăm că şi PNL-ul, istoricul PNL, fostul mare şi ireductibil adversar al PSD-ului, îl susţine pe fostul internaţional la alegerile de la FRF. Ceea ce este şi mai bine. În sfârşit, clasa politică dă semne de consens atunci când vine vorba despre interesul naţional. Ce mai contează că trei sferturi din populaţia României habar nu are care-i treaba cu fotbalul, cine este Burleanu, dacă Ionuţ Lupescu a fost handbalist sau fotbalist ori dacă Vassaras nu este cumva un tur-operator care trimite turiştii în Halkidiki.

Fotbalistul Liviu
Aşadar, linia a fost dată. Clar, fără nicio ambiguitate, exact aşa cum îi stă bine unui fost fotbalist. Cum, nu ştiaţi? Liviu a jucat fotbal, a fost legitimat pe când era copil, apoi junior. Modest, şi-a evocat trecutul competiţional în faţa colegului nostru Andrei Crăiţoiu, autorul interviului care a spulberat ceaţa din jurul sorții alegerilor. Liviu ştie carevasăzică despre cum stă treaba în sectoarele juvenile, despre cât de importantă ar fi dezvoltarea acestei zone a fotbalului. Bine, bine, ar putea întreba un răuvoitor, dar administraţia Burleanu nu şi-a făcut chiar din acest subiect unul dintre pilonii programului? Nu asta au încercat să pună pe picioare, printre altele, cei de la Casa Fotbalului timp de 4 ani? Ba da, dar nu aşa. Altfel. Iar cum altfel ne va arăta Ionuţ Lupescu.

Mele Pele!
Apropo de mult hulita implicare a politicului în sport, în particular în fotbal. Să trecem la nivelul următor, adică de la vaiete şi zbucium la chiote şi urale. Dacă e bal, bal să fie! Lumea vrea implicare, cointeresare. Oamenii vor politicieni jucători, nu politicieni arbitri! Foarte interesant în context ar fi dacă am putea afla ce gândesc şi ceilalţi politicieni, că nu ştii cum şi când se trezeşte microbistul din ei. De exemplu, în cazul domnului Meleşcanu cunoaştem. Cu ani în urmă, actualul, fostul şi viitorul ministru de externe ne mărturisea că (şi el) a jucat fotbal în tinereţe, şi nu numai că a jucat, dar era supranumit Pele. Ce frumos! Era şi mai frumos dacă era şi adevărat, căci marele Pele nu apăruse în fotbalul mondial la vremea când Meleşcanu pretinde că era asemănat cu (poate) cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor.

Klaus are şi el o părere?
Nu vă roade curiozitatea? Oare pe cine mizează Klaus Iohannis pe 18 aprilie? Cine este exponentul lucrului bine făcut în viziunea Cotrocenilor? Ionuţ Lupescu sau Răzvan Burleanu? Dat fiind decalajul temporal al reacţiilor domnului preşedinte, nu-i exclus să avem un un răspuns până la alegeri. Dar nu la cele de acum, ci în 2020! 20, 20 cum ar spune doamna Viorica Dăncilă.

Dar Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului şi al ALDE (cealaltă denumire a PSD), el cu cine ar vota? Ei, cu cine? Cu cine zice şeful coaliţiei de guvernare, preşedintele partidului-mamă! El lider maximo. Decarul de la Casa Poporului, cum ar zice Hagi.

Familia tradiţională a fotbalului!
Dar UDMR cu cine merge în alegeri? Nu vă grăbiţi să ziceţi „Cu Sepsi!” sau „Cu Viktor Orban!”şi gândiţi-vă că udemeriştii sunt un fel de Istvan Agamiţă Hunordanache. Dreapta, stânga, centru, ei rămân mereu la putere. Deci, mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i! Inutil sau futil să ne întrebăm pe cine susţine grupul minorităţilor, alta decât cea maghiară. Pe cine susţine şi minoritatea maghiară!

Ar mai rămâne să aflăm ce crede USR-ul, dar dânşii par blocaţi în discuţia despre familia tradiţională.

Păi, dragi tineri politicieni, cine vi se pare că întrupează valorile familiei tradiţionale între Lupescu şi Burleanu?

Hai, ne vedem la vot! Nu uitaţi trandafirii de la butonieră, de preferinţă trei, culoare roşu. Să nu ne fie de deochi!