Mort pentru patrie

Nu este o figură de stil. Arnaud Beltrame a ales să moară pentru ca altcineva să trăiască. Este o poveste dureroasă. Este despre unul de-ai noştri

Îl chema Arnaud Beltrame, avea 44 de ani. Era locotenent-colonel în Jandarmeria franceză şi există dovezi certe că nu întocmea procese-verbale cu amenzi pentru surdomuţii care scandează lozinci antiguvernamentale. Arnaud Beltrame absolvise celebra academie militară Saint-Cyr în 1999. Pentru cei care aleg cariera armelor, Saint-Cyr înseamnă un fel de Sorbona, Oxford, Cambridge și Bologna la un loc.

Undeva în sudul Franţei
Până acum două zile, colonelul Beltrame îşi trăise liniar viaţa alături de soţie şi de vecini. Aude este un departament al regiunii Languedoc Roussillon, în sudul central al Hexagonului. Istoricele Carcassonne, capitala regiunii, şi Narbonne sunt oraşele cele mai importante ale unui colţ de Franţă de o frumuseţe particulară, iar Trebes este o comună situată la câteva zeci de kilometri de ele.

Trebes, un loc oarecare din Franţa. O comunitate paşnică şi curată în care oamenii muncesc şi trăiesc liniştiţi. Au grijă de casă, de grădinile cu hortensii. Străzile lor arată ca nişte grădini. Ei repară mereu câte ceva, meșteresc, bricolează. Conviețuiesc în armonie, se respectă, sunt discreţi. Când termină treaba, sunt veseli. Au timp să petreacă. Stăpânesc natural ceea ce se cheamă „Joie de vivre”, bucuria de a trăi. Ştiu să mănânce bine şi foarte cumpătat. La fel beau vinul acela minunat numit syrah sau grenache sau carignan. Un colţ de rai clădit de mâna oamenilor.

Jihadistul din supermarket
Asta până într-o zi când un dement, un islamist radicalizat cum se spune acum în mediile oficiale, îşi dă seama că Allah ar fi, chipurile, foarte supărat din cauza acestei bunăstări făţişe, a acestei linişti sfidător bolnăvicioase. Respectivul simte, aşadar, că i se transmite să acţioneze. Să fie erou. Şi cum poţi să îţi serveşti mai bine presupusul dumnezeu răzbunător căruia nu îi plac nici hortensiile, nici foie-gras-ul?

Luând ostatici într-un hipermarket comunal, după ce ai făcut iureș prin satele adiacente! Ce act de vitejie mai mare poate fi decât să ţii prizonieri zeci de concetăţeni pe care îi ameninţi cu arma? Fiindcă teroristul de la Trebes, un tânăr de 25 de ani născut în Maroc, era cetăţean francez cu acte în regulă. Nimic nu îl împiedica să fie ca toţi ceilalţi. Liniştit, preocupat de bunăstarea familiei, muncitor, vesel.

Trofeul
Merde! Rahat, praf în ochi. De fapt, mai mult de două decenii de oprimare din partea statului francez. Instituţie vicleană care te obligă să fii educat, să te integrezi, adică să beneficiezi, dar să și respecţi regulile societăţii, să participi la viaţa comunităţii. Stat care promovează constant egalitatea în faţa legii şi care şi-a croit existenţa modernă din principii ca multiculturalitatea şi diversitatea. Stat care în prefăcătoria lui maximă îţi mai şi pune la dispoziţie lăcaşuri de cult ale religiei tale, unde să te întâlneşti cu credinţa. O provocare! Cum să suporţi aşa ceva?

Arnaud Beltrame nu voia să fie erou. Nici nu invoca faptul că Dumnezeul lui i-ar fi cerut asta, fiindcă Acela se sacrificase pentru noi acum mai bine de 2000 de ani. Arnaud Beltrame s-a oferit voluntar ostatic pentru a salva una dintre femeile reţinute de terorist în hipermarket. Schimb corect, viaţă contra viaţă. Teroristul a acceptat, fiindcă un locotenent-colonel de jandarmerie reprezintă un trofeu, pe când o femeie oarecare ce valorează?

„Ştiam că este el”
Ştia Arnaud ce îl aşteaptă? Bănuia că va fi prima victimă a nebunului înarmat şi înconjurat de forţele de ordine? Probabil că da, mai ales că odată intrat în magazin şi-a lăsat telefonul deschis pentru ca trupele de intervenţie să audă ce se petrece înăuntru. Ce zice mama jandarmului, ghiciți? „Atunci când am aflat că un jandarm s-a oferit voluntar ostatic ştiam că trebuie să fie el. Aşa a fost întotdeauna”. Nu bocete, nu tânguiri, doar „ştiam că trebuie să fie el”. Simţiţi câtă iubire ascund aceste vorbe? Câtă iubire dincolo de ură? Sau te pomenești că o fi prefăcătorie, dom’le, că falși mai sunt franțujii ăștia!

Nu putem fi toţi Arnaud Beltrame. El este însă unul dintre noi. El este ceea ce toți ar trebui să fim. Oameni civilizați care luptă contra barbariei. Arnaud a ieşit în faţă şi a spus militărește „Stop, umanitatea nu poate fi ucisă!”. Şi-a făcut datoria de om, apoi a plecat. Stânga-mprejur în eternitate! Până data viitoare, când un alt Arnaud îşi va pune viaţa zălog în mâinile altui Radouane. Iar acela, radicalizat, tembelizat şi scandalizat de atâta bine care îi poluează credinţa, i-o va lua fără să clipească.