Impresii despre Vlad, impresiile lui Vlad
Nu s-a născut un mare portar la meciul cu Lazio. Dar lucrurile bune trebuie spuse
Ceva din ciclul „V-am spus eu!”. Ba nu, îmi displace teribil procedeul. Deci nu voi antologa articolele ori emisiunile în care mi-am exprimat părerea că Andrei Vlad are calităţi să devină un mare portar. Bineînţeles că, procedând astfel, am devenit imediat ţinta ironiilor din partea celor care consideră că maturizarea portarilor se produce numai prin avansarea în vârstă la pachet cu apariţia durerilor de şale.
Andrei Vlad a apărat bine cu Lazio. Să nu cădem în plasa lui „excepţional”. Contra formaţiei antrenate de Simone Inzaghi, Vlad a fost curajos şi atent, cu plasament inspirat şi reflexe pe măsura vârstei. Este imaginea pe care o ştiam de la deplasarea la Plzen, nu aceea mai proaspătă de la meciurile cu Gaz Metan şi cu CFR. Spre finalul întâlnirii cu Lazio a apărut ceva inedit în prestaţia foarte tânărului Vlad. Nonşalanţă în intervenţii. Ceva dincolo de siguranţă şi sobrietate.
Procedeul are mai multe scopuri. O dată îi arăţi adversarului că nu te temi de el. Ba mai mult, că îl domini psihic. Doi la mână, nu trebuie subestimat efectul artistic asupra publicului, dornic să vadă tauri umiliţi de toreadori, fie ei şi cu mănuşi în loc de o pânză roşie.
Este un exerciţiu riscant acesta al nonşalanţei afişate. Şi nu doar pentru un portar de 18 ani. Cu Lazio, impresia estetică a mers mână în mână cu siguranţa. Dacă am spune acum ceva de genul „Pe Olimpico va fi altfel”, deci „Vlad trebuie să rămână cu picioarele pe pământ”, nu am emite decât nişte banalităţi. Sigur că presiunea acolo, la Roma, va fi mai mare şi evident că Vlad ştie şi el toate astea. Îl cred în stare să îşi menţină echilibrul interior şi să nu decoleze în impresii despre lume şi viaţă.
Mi-a plăcut că îndoielile oamenilor din fotbal l-au ambiţionat şi mă bucur că nu a folosit sintagma „Am vrut să le dau peste nas”. Şi probabil că într-o zi, nu foarte îndepărtată, vom vorbi despre Andrei Vlad portarul naţionalei. Nu este un pariu, este doar o părere care încă o dată va stârni hohote de râs. Foarte bine, râsul îngraşă. Asta parcă nu este aşa bine.